Viața creștină
Bogatul căruia i-a rodit țarina
Este adânc întipărită în structura naturii umane tendința de a aprecia și admira monumentalitatea produsului finit și de a ignora aproape cu desăvârșire munca de concepție, truda, sudoarea și elementele componente care au făcut posibilă capodopera finală. Se realizează lucruri impresionante, dar se omit elementele mărunte, fără de care gigantul n-ar fi posibil.
Se construiesc zgârie-nori, turnuri gemene de sute de metri, supersonice, rachete cosmice ca Apollo, Columbia, Soiuz, se cucerește cosmosul, se încearcă realizarea unor relații de dialog cu ființe reale sau imaginare din universul nemărginit, se detectează un rest de pulbere dintr-o stea rătăcitoare dezintegrată la frontierele sistemului nostru solar, se calculează eclipsele de soare și de lună, se pregătesc din vreme ochelari afumați pentru ca la ora "H" să fim pe orbită, punctuali la întâlnirea cu fenomenul, se prevăd cutremurele de pământ pe termen lung precum și magnitudinea calculată la scară, se știe și zona geografică amenințată de impact, se evaluează pagubele materiale și pierderile de vieți omenești care se vor înregistra, dacă fenomenul se va întâmpla ziua, dacă se va întâmpla noaptea etc. Desigur că sunt lucruri față de care omul nu trebuie să fie străin, pentru că cel ce le are în vedere poate fi prevenit asupra unor posibile primejdii.
Acestea și multe altele asemenea acestora nu presupun, ci demonstrează clar că avem ochi și lentile care văd foarte bine la distanță, dar suferim de orbul găinii când trebuie să observăm realitățile imediate sau mai clar spus, când trebuie să privim pe omul de lângă noi. Amănuntul acesta care este omul de lângă noi le depășește pe toate în amploare și importanță, pentru că, pe de o parte el cu mâinile și mintea lui este artizanul tuturor minunilor lumii pe care le-am înșirat mai înainte, iar pe de altă parte, în funcție de relația bună sau rea cu omul sau semenul, ne vom califica sau descalifica în ochiul pururi priveghetor al lui Dumnezeu.
Putem spune fără să greșim că pe aproapele nu-l vedem de ochi, fiindcă se găsește prea aproape, se lovește de noi, ni se atinge de poala hainei, cu nădejdea că vom revărsa mila asupra lui, așa cum a făcut Hristos asupra femeii bolnave de 12 ani, pe care a tămăduit-o datorită credinței ei. Semenul este omul mărunt împins la stânga sau la dreapta, care face plecăciuni sau își descoperă capul când trece pe lângă el unul mai parfumat sau mai lustruit, este cel care se bucură să se sature cu fărâmiturile care cad de la masa avuților, deși în multe cazuri fiecare fărâmitură este percepută ca o jignire sau o ofensă din partea unui destin nedrept și fiecare bănuț aruncat în pălărie este un ascuțiș de sabie care-i străpunge, rănește și îi sângerează inima.
Este un lucru cert, demonstrat și dovedit că omul contemporan grăbit, gândit, îmbibat din creștet până-n tălpi de mărunțișurile zilei, a pierdut pe cale câteva "flori ale darurilor" cum sunt iertarea, mila și iubirea, care în vremuri nu prea vechi dădeau culoare și strălucire acestui ansamblu psiho-fizic - OMUL, trei flori din rai egale în frumusețe și valoare, dar despre care Sfântul Pavel ne spune că "mai mare decât toate este iubirea" (I Cor. XIII, 13).
Iertarea topește spinii urii și ranchiuna, nivelează controversele caustice și disensiunile dintre indivizi și clase sociale, mătură resentimentele ostile care zvâcnesc mocnit otrăvindu-ne sufletul: mila clădește pod de flori peste prăpastia de netrecut care stă cu gura căscată între săracul Lazăr și bogatul nemilostiv, iar iubirea este mirul cel frumos mirositor sfințit în Joia Paștilor sau în Joia Verde în necuprinsa catedrală a neamului omenesc, când pe deasupra pământului se simte din nou miros de rai, care după alungarea lui Adam a fost strâns într-o cutie fermecată și va sta încătușat până la plinirea vremii, când venind moștenitorul de drept al Raiului va lovi cu crucea-n poartă zicând: "deschideți, boieri, porțile ca să intre Împăratul Măririi", iar porțile se dau în lături făcând loc să intre Arhiereul cel Mare urmat de miliardele de frați prea mici care se întorc acasă întâmpinați în prag de Tatăl milostivirii cu vițelul îngrășat, tăiat și așezat pe masa îmbelșugată de pe care nu va mai lipsi nimic în veac.
Pr. Petru PINCA
Cartea pentru copii
Zilele trecute, la Școala cu clasele I-VIII "Vasile Goldiș" din Alba Iulia, a avut loc, în fața numeroșilor elevi ai acestei școli lansarea cărții pentru copii "Jocul anotimpurilor", aparținând Elenei Rodica Sas, secretară la Liceul Economic din Alba Iulia. Cartea care tratează cu multă inocență și candoare fascinanta rotire a anotimpurilor și felul în care este ea concepută de mintea copiilor, un domeniu atractiv pentru fragedele vârste, s-a bucurat de un deosebit succes, ceea ce înseamnă un îndemn și un legământ pentru talentata povestitoare de a izvodi noi și noi cărți adresate lumii copilăriei.
(G.M.)
Radioamatorii se organizează de 1 Decembrie
Astăzi, 22 noiembrie 2003, la Cercul Militar din Alba Iulia va avea loc adunarea generală anuală a Asociației județene de radioamatorism Alba, în cadrul căreia se vor discuta atât problemele de organizare a manifestărilor dedicate Zilei Naționale a României, cât și probleme de organizare a activităților viitoare. Precizăm că și anul acesta, la 1 decembrie, se va desfășura concursul internațional al radioamatorilor, dotat cu "Cupa 1 Decembrie", în cadrul căruia stația radio a asociației va utiliza indicativul special YOFU.
(I.H.)