Un vis cu scutul de aramă,
Un dor ce greu poţi să-l înduri
La Alba Iulia mă cheamă
Cu tulnicul peste păduri

S-adun din răstignirea toată,
Din sfărâmare, os cu os,
Pe cei ne-nfrânţi, sfinţiţi pe roată,
Pe cei ce-n mine s-au întors

Cu clopotele mântuirii
Bătute-n dungă de Mihai,
Cu cântecul ce-a dat Unirii
Cel mai frumos din lume grai.

Acolo vreau acum să crească
Solemn în turnul de la porţi
Chemarea veşnică, frăţească,
Pentru cei vii, pentru cei morţi

Să ne unim numai cu Ţara
Precum un râu cu matca lui
Ducându-i tânără povara
De gânduri ce rodesc statui!
Ion BRAD