Românii se pregătesc să celebreze 85 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, când s-a împlinit idealul întregului nostru popor, de a trăi într-un stat naţional unitar, în vatra Daciei străbune. Acel stat naţional unitar pe care, începând chiar de acum 85 de ani, ca şi în prezent, revizioniştii maghiari îl contestă, atât cei din ţara vecină, cât şi din UDMR-ul lui Marko Bella, ca să nu mai vorbim de extremiştii lui Lazslo Tokes. Ampla controversă şi dispută care-i opune pe extremiştii şi, mai ales, pe istoricii din cele două ţări de mai bine de un secol se referă, pe de o parte, la teza continuităţii daco-romane iar, pe de altă parte, la aceea a imigrării românilor din sudul Dunării. Se încearcă astfel să se avanseze ideea că valahii nu ar fi autohtoni în Transilvania, ci ar fi imigrat aici în masă compactă după cucerirea maghiară, care ar fi colonizat un ţinut pustiu. Teoria nu este însă nici întemeiată şi nici actuală, pentru că nici un popor din Europa nu s-a aşezat, de când lumea, pe pământurile pe care le ocupă în prezent. Românii nu au deci mai multe motive să cedeze Transilvania decât ar avea englezii să cedeze Marea Britanie sau ungurii Pusta Tisei, spre a se întoarce, cei dintâi în Germania, iar ceilalţi în Siberia. Pe de altă parte, de la primul război mondial încoace, se tot formulează revendicări tot mai vehemente faţă de stipulările teritoriale din ultimele tratate de pace, românii fiind prezentanţi ca nişte autentici uzurpatori ce au profitat de o conjunctură istorică nemeritată şi nedreaptă. Nimic mai fals! Să nu uităm că tratatele de pace din secolul XX au restabilit, de fapt, o ordine politică şi naţională datând din Evul Mediu şi că ele au pus capăt în Europa Centrală şi de Est tendinţelor imperialiste manifestate în epoca modernă. Prăbuşirea Imperiului otoman, dezintegrarea dublei monarhii austro-ungare şi a Imperiului ţarilor ruşi au creat condiţii pentru renaşterea Poloniei, câştigarea unităţii naţionale a românilor, crearea statelor sârb şi croat, astfel că în Europa s-a instituit o ordine nouă şi durabilă şi nici nu poate fi vorba de distrugerea ei, acum după 85 de ani de la Marea Unire. De aceea, orice fel de revendicări teritoriale asupra Transilvaniei sunt şi vor fi sortite eşecului. Mai ales acum, când, iată, România se află într-o nouă situaţie politică, strategică şi militară. Este vorba despre alianţa cu NATO şi, mai ales, cu SUA, ţara care s-a îngrijit de unitatea naţională a statului român. Afirmând acestea, avem în vedere faptul că preşedintele american Wilson Woodrow (1913-1921) a semnat celebra declaraţie de libertate şi autodeterminare a popoarelor şi, mai ales, a avut un rol important în elaborarea Tratatului de pace de la Paris, ce a trasat conturul noii Europe şi, inclusiv, al României Mari. Pentru toate acestea preşedintele american avea să fie distins în 1921 cu Premiul Nobel pentru Pace.
    După 85 de ani, tot un preşedinte american, George W. Bush, a fost acela care ne-a asigurat, la Bucureşti, că SUA garantează pentru integritatea şi unitatea naţională a statului român, sub umbrela NATO, la care România a aderat tot datorită americanilor. Nu întâmplător, George Soros strânge acum bani pentru a-l detrona pe Bush. Problema retrocedării Transilvaniei s-a încheiat însă, cel puţin cât există... America! Rămâne ca noi să ne rezolvăm problemele economice, sociale şi culturale, pe care le mai avem, atât pentru cetăţenii din ţară cât şi pentru cele 8 milioane de români răspândiţi prin lume. Poate că din acest punct de vedere nu ne-ar strica un statut nou al românilor, inspirat din modelul maghiar, dar curăţat de tokisme, astfel încât, mai cu seamă pentru fraţii noştri din Basarabia, să putem întinde o mână de ajutor substanţială şi, mai ales, concretă, în apărarea fiinţei lor naţionale, a culturii şi, îndeosebi, a limbii, cheia de boltă fără de care nu există naţiune. Românii din Basarabia merită tot sprijinul nostru şi cred că ar fi bine să pompăm şi noi aici măcar atâtea miliarde de lei câte miliarde de forinţi a pompat statul maghiar în Transilvania în ultimii 15 ani! Dacă adăugăm la aceasta investiţiile firmelor maghiare şi tranzacţiile cu pământ, nici nu mai ştim a cui este de fapt Transilvania. Aşa ar fi trebuit să facem şi noi în Basarabia acum, când românii de acolo sunt supuşi planului de "federalizare" sau, mai bine spus, militarizare rusească, astfel ca Transnistria să rămână până în anul 2030 o bază militară sovietică în stare să se contrapună celor ale NATO, la graniţa de Est a Europei Unite, graniţă care va fi tocmai între România şi Republica Moldova! Şi nu orice graniţă, ci una care, în loc să-i unească, îi va despărţi pe români, adică pe fraţii care vor avea nevoie de viză şi de 500 de euro ca să vină acasă! Incredibil, dar adevărat! Curată bătaie de joc pentru basarabenii noştri atât de umiliţi dar atât de viteji şi curajoşi în aceste zile de revoluţie pe străzile din Chişinău. Dacă statul român şi preşedintele Iliescu, care a semnat recent un tratat cu Putin, cred că aşa promovează românismul, nu avem decât să ne bucurăm că în 2004 nu va mai putea candida la preşedinţia ţării! A sosit vremea ca, măcar acum, la 85 de ani de la Marea Unire, să facem din unitatea şi solidaritatea românească o fortăreaţă de neclintit, astfel ca să putem păstra, ca lumina ochilor, moştenirea sacră a înaintaşilor - statul naţional unitar român. Pentru care nici un preţ nu este prea mare! Putin nu uita, Basarabia nu-i a ta!

---