Cine crede că alianţa dintre PNL şi PD ar putea deveni o alternanţă la putere, se-nşeală amarnic. Şi nu pentru că partidul mamă şi tată, partidul-stat ar fi atât de îndrăgit de masa alegătorilor. Alianţa PNL-PD pare un fel de struţo-cămilă politică care stârneşte ilaritate, neîncredere. Două partide, care au lucrat cu mult sârg la zdruncinarea CDR şi la trimiterea ţărăniştilor la lada de gunoi după o glorioasă istorie, îşi dau mâna acum să pună de un nou pol de putere. Că e nevoie în România de două sisteme politice puternice e adevărat, dar din păcate al doilea se coagulează greu, se naşte cu forcepsul. Cine nu ştie că PD este o aşchie ruptă din trunchiul PSD-ului şi că se potriveşte doctrinar cu PNL-ul ca nuca în perete. Atât ca programe, doctrine, idei, cât mai ales ca feluri diferite de a fi a celor doi co-preşedinţi: Stolojan şi Băsescu. Singurul punct unde se întâlnesc cele două partide este dorinţa arzătoare de a mătura de la putere PSD-ul. Oricât ar vrea să demonstreze contrariul, cele două partide sunt puternic separate. Forţa lor de convingere e mult mai puternică când acţionează separat. Însuşi Stolojan spunea la un tocşou că "Băsescu are o vorbire mai slobodă, un stil care nu se potriveşte cu al meu...". Atunci de ce naiba mai apar împreună şi de ce au mai făcut alianţă, când mult mai multă personalitate şi persuasiune aveau fiecare luat separat. Cei doi co-preşedinţi dau senzaţia că ar fi doi tineri ce vor să se căsătorească, dar nu pot din cauza soacrelor.
    Faptul că Băsescu pare mai mult atras de alte funcţii şi fotolii decât cel de primar general al Capitalei este un demers păgubitor pentru el şi pentru alianţă. Pare greu de crezut că PNL şi PD vor fi atât de naivi să-l scoată pe Băsescu din cursa pentru primarul Capitalei, care să-i ofere cale liberă lui Ovidiu Grecea să cucerească Bucureştiul. Pierderea Capitalei la alegerile generale din vară ar echivala cu o măciucă izbită în moalele capului pentru alianţă din care cu greu şi-ar mai putea reveni. Însuşi faptul că PSD caută cu disperare soluţii pentru anihilarea lui Băsescu, alianţa ar trebui să-şi dea seama că nu are voie să renunţe la candidatura pentru Primăria Bucureştiului. Ideal ar fi ca alianţa să ocupe cel puţin Capitala şi apoi, în funcţie de cum se vor face zarurile, să tindă spre Cotroceni sau Palatul Victoria.
    Scopul alianţei de a debarca partidul lui Năstase de la putere nu are sorţi de izbândă. De ce? Pentru că nu are strategi, nu are strategie pentru o viitoare guvernare. Or numai cu lupta împotriva corupţiei, pe care o duce şi PSD nu va putea convinge. Ce vor zice alegătorii: dacă nici ăştia nu vor fi în stare de nimic?, dacă toţi sunt o apă şi-un pământ?, mai bine îi alegem tot pe ăştia, măcar şi-au făcut plinul şi nu vor mai fura. De-a dreptul bizară pare următoarea chestiune: agendele PNL şi PD par concepute de altcineva, respectiv de PSD. Prin ce ar fi mai bună alianţa pentru populaţie? Când ea nu are nici o concepţie clară cu privire la legile electorale, la votul uninominal. Sunt suficiente apoi 30 de zile de campanie pentru partidele de opoziţie, care în ultimii trei ani nu au prea avut acces la media? Oare ce va propune alianţa vis-a-vis de modul de finanţare a partidelor pentru campania electorală? Să nu cumva să fie o dezamăgire gen CDR. Prin urmare, e un moment capital pentru alternanţa democratică la putere în România. Mult mai inteligent pentru cele două partide e să meargă pe cont propriu şi apoi, abia după alegeri, să facă alianţă sau unificare. Dacă pe ei nu-i doare capul de viitorul lor politic, atunci de ce ne-am strofoca noi, cei mulţi, flămânzi şi dezamăgiţi.