Numărul celor îmbogăţiţi în tranziţie ce trec graniţele ţării este mai mare de la an la an. Unii se duc pentru negocieri, contracte, conferinţe, simpozioane, motiv pentru care apucă să viziteze şi marile metropole occidentale de unde îşi fac tot soiul de cumpărături. Sunt odrasle de familii avute care îşi cumpără, atunci când vor să facă nuntă, rochii de mireasă, costume de mire şi alte accesorii de la Viena sau Paris. Alţii se duc în calitate de turişti pentru a vedea obiectivele la care nu cu multă vreme în urmă nici nu îndrăzneau să viseze. A-ţi petrece concediul estival în Baleare, pe litoralul Adriaticii sau în insulele greceşti, să vezi Gizeh-ul, piramidele, Acropolele, nu e de colea. Sunt şi dintre aceia care, sugestionaţi de filme cu safari, participă la vânătoare de rinoceri în Tanganica sau servesc cine cu icre de nisetru în yahturi de lux. Pentru unii, a ajuns o bagatelă să vizioneze live un concert al Operei din Viena, un megaspectacol cu Michael Jackson, să participe la Formula 1 sau la campionatele mondiale de fotbal, în timp ce alţii obişnuiesc să-şi facă cumpărăturile de sfârşit de săp­tămână de la Viena, Paris sau Madrid. Se duc vinerea şi se întorc duminica după-amiază când tarifele la transportul ae­rian sunt mai ieftine. S-a pus pe picioare ceea ce se cheamă "turismul de oraş" sau "euro-week-end", pentru că este vorba mai mult de oraşele din Europa. Vei găsi în casele, pardon, vilele bogătaşilor tranziţiei, aparate electrocasnice cumpărate tocmai din Dubai sau de la Bangkok. Un important om de afaceri îmi spunea că în marile magazine de lux din Paris, Viena, Barcelona sau Milano poţi auzi vorbindu-se frecvent româneşte. Hotelurile de cinci stele sunt, mai nou, locurile de întâlnire a amorezilor care în oraşele noastre gureşe sunt pi­roniţi de priviri zavistnice şi cârcotaşe şi atunci se duc în escapade amoroase aiurea.
    Poate n-ar fi atât de mare exodul în ţările de "dincolo", dacă românii ar găsi obiecte de lux şi în magazinele noastre autohtone. Sau dacă sejururile în staţiunile montane sau ma­rine nu ar fi atât de pipărate şi serviciile jalnice. Sistemele în rate, oricât de împovărătoare ar fi din cauza dobânzilor şi a comisioanelor, sunt singurele care le pot satisface aceste dorinţe fireşti. În ultima vreme creditul de consum a crescut într-un ritm alert. Oamenii au gustat din acest "fruct" dulce, asumându-şi costurile şi riscurile ratelor, până când auto­rităţile au ajuns să-l smulgă din faţa ochilor pofticioşi în mod brutal. Ministerul Finanţelor studiază posibilitatea majorării accizelor de la 1 ianuarie 2004 la unele produse de lux. Analizând însă lista acestora, se poate observa de la distanţă că "bătaia" nu se duce decât pe tărâmul autoturismelor şi al electronicelor. Se vor scumpi şi mai mult blănurile, bijuteriile, cristalurile, parfumurile, armele de vânătoare şi yahturile de lux pentru care oricum clienţii sunt o rara avis în România. Naivitatea guvernanţilor este că aceste măsuri care vor duce, chipurile, la echilibrarea balanţei de plăţi, nu vor schimba aproape nimic. Îmbogăţiţii tranziţiei îşi vor cumpăra în con­tinuare maşini şi alte produse de lux direct din Occident, iar cu aparatura electronică vor face comerţ la negru. Doar amărâţii tranziţiei vor con­tinua să ruleze cu aceleaşi hârburi de Dacii sau cu autoturismele second-hand luate de prin "ci­mitirele" Occidentului, se vor spăla în continuare la lighean şi vor visa la un televizor nou.
    Dar să nu fim răutăcioşi şi nici invidioşi pe cei care au bani. Cine are, are, cui are i se va mai da şi cui are puţin i se va lua şi acela. N-au decât să plece unde vor, cu cine vor, să se plimbe pe Champs Elysees, pe malurile Senei, Tamisei, pe albastrele lagune ale Veneţiei. Noi vom plăti taxele pentru televizoarele ce nu le avem, vom plăti căldura ce nu o primim, vom plăti mai scump gazul, apa şi poate, cine ştie, şi aerul.