Prin tradiţie, perioada dinaintea, din timpul şi de după sărbătorile de iarnă este propice bilanţurilor şi prognozelor de tot felul. Mass-media autohtone şi-au făcut mai mult decât datoria la acest capitol, convocând pe micul ecran, la radio şi în paginile ziarelor, "specialişti" pentru toate gusturile, de la analişti politici adevăraţi sau închipuiţi la aşa-zişi astrologi şi vrăjitoare, care de multe ori s-au substituit instituţiilor de sondare a opiniei publice, făcând pronosticuri electorale de natură să insulte inteligenţa consu­matorilor, indiferent de I.Q.-ul acestora. Că Cireşica de pe tortul puterii, ca o demnă fiică a mamei Omida, a dat PSD-ul câştigător pe toată linia la alegerile din 2004 nici măcar nu ne miră, dar că "astrologul" invitat de Realitatea TV nu s-a sfiit să avanseze procente ca gogoşile pentru liniştea mai-marilor zilei e deja un act de servilism foarte urât mirositor şi rău prevestitor. Dar ce să mai vorbim noi de persoane particulare când, în zilele de 2 şi 3 ianuarie, mai toate posturile de radio şi televiziune au difuzat într-o veselie ştirea potrivit căreia România s-ar afla pe locul trei în topul celor mai optimiste naţiuni, după SUA şi Marea Britanie? "Evenimentul Zilei" a descoperit însă că ştirea nu era decât o făcătură grosolană. Enigmatică rămâne reacţia Centrului pentru Studierea Opiniei Publice (CSOP) - institut membru al Gallup International Asso­ciation, care nu şi-a asumat responsabilitatea respectivului act de de dezinformare afirmând, prin directorul său, că la mijloc n-a fost o intenţie de manipulare. "Nu sunt eu în măsură să răspund în termeni de vină, de nevină. Noi n-am produs nici o propoziţie în care să se vorbească despre vreun clasament. Eu cred că este vorba despre un mod eronat, nejustificat, de a interpreta rezultatele acestui sondaj", a declarat Andrei Muşetescu.
    Ceea ce putem noi prognoza, chiar fără să ne fi uitat în stele, în cărţi de tarot ori în sondaje, observând doar năravurile politicienilor naţiei, este că 2004 va fi anul marii vânători... de voturi în care se vor folosi arme de calibru, legale dar mai ales interzise şi în orice caz mult mai periculoase decât aceea care, între Crăciun şi Anul Nou a stricat cheful unor înalţi oficiali, în frunte cu premierul Adrian Năstase, prin accidentarea ministrului Agriculturii într-o zonă foarte delicată. Prevedem, astfel, bombardarea electoratului cu promisiuni pe care acesta, indiferent de gradul lui de optimism, s-ar putea să le şi creadă într-o anumită măsură. Spunem asta întrucât nu doar la noi ci în toată lumea, sfidând statisticile care arată că nici jumătate din promisiunile electorale nu sunt respectate, cetăţenii se lasă încă seduşi de ocheadele bine ţintite ale politicienilor. Primatul la acest capitol îl va deţine, în mod sigur, PSD-ul care are cei mai zeloşi manageri pentru fabricile de imagine şi cele mai mari resurse (bani publici sau bani spălaţi cu detergenţi infailibili) pentru plata acestora. De altfel, încă din 2003, ca să nu mai vorbim de anii în care a funcţionat sub alte denumiri, PSD-ul a trimis mesaje gălăgioase de avânt revoluţionar orientat către "ridicarea ţării pe noi culmi de civilizaţie şi progres". Şi pentru că acestea trebuiau să poarte un nume, li s-a zis structuri euro-atlantice. Alegătorii vor primi, de asemenea, veşti de pe frontul luptei pentru bunăstarea naţională, spre ei fiind orientate daruri electorale sub formă de subvenţii şi indexări generoase. Pe de altă parte, strategia de imagine a PSD-ului îl va solicita la maximum pe carismaticul, să­racul, cinstitul Ion Iliescu pentru promovarea candidatului la pre­şedinţie Adrian Năstase.
    Alianţa PNL-PD, care a reuşit să capteze atenţia mai ales în momentul semnării contractului dintre partidele componente, are misiunea grea de a resuscita acest interes şi de a-l amplifica astfel încât ea să devină o alternativă la guvernarea PSD. Bine cotată în mediul urban, Alianţa va fi obligată să vină cu mesaje clare, credibile, persuasive şi să scoată în faţă echipe mai largi decât tandemul Stolojan - Băsescu.
    Ce va face PRM-ul e greu de spus în condiţiile în care încercarea sa de modernizare prin temperarea limbajului ultranaţionalist ar putea să-i contrarieze şi să-i îndepărteze pe fanii seduşi până acum tocmai de radicalismul acestui partid.
    Sigur este doar faptul că în 2004 nu ne vom plictisi şi că s-ar putea chiar să ni se ridice moralul văzându-i pe politicieni cerşind şi ei ceva, măcar o dată la patru ani: voturile noastre.