Dacă anul financiar trecut, după cum bine ne amintim, a început sub zodia iminentului război din Irak, având drept deviză "strigă Saddam Hussein - cade dolarul american, tună George Bush - se înviorează pieţele financiare mondiale", noul an 2004 pare a ne aduce un nou război. Aproape total. De această dată între dolarul american şi euro, respectiv între economia SUA şi cea a ţărilor din Uniunea Europeană, dar nu numai.
    Acesta are drept cauză faptul că dolarul american a încheiat anul 2003 sub semnul căderii continue faţă de moneda unică europeană, euro atingând, în premieră, la sfârşitul anului trecut, maximul istoric de 1,25 dolari, iar în aceste prime zile din 2004 a trecut chiar peste 1,26 dolari. Mai mult decât atât, numeroşi analişti în domeniu indică faptul că trendul de creştere pentru euro va continua, acesta având toate şansele să ajungă în scurt timp la peste 1,30 dolari. În pofida faptului că Statele Unite par încă satisfăcute de un dolar mai slab, care profită actualmente de pe urma exporturilor, pe termen ceva mai lung, acest fenomen a stârnit deja îngrijorarea marilor finanţişti din SUA. Economia americană, care era la un moment dat cre­ditoarea planetei, a ajuns acum cea mai îndatorată (30% din PIB), plus faptul că nivelul importurilor a început să-l depăşească pe cel al exporturilor. Şi chiar dacă se mizează pe o înviorare a economiei americane (se spune că în 2003 ar fi înregistrat un nivel de creştere de 3%), există o mare teamă că investitorii internaţionali care deţin capitaluri în dolari nu vor dori să şi le păstreze decât dacă dolarul va câştiga în valoare. Riscul acestei situaţii este ca investitorii să continue să vândă dolari, iar deprecierea să se accentueze şi mai mult. Toate aceste semnale au determinat o reuniune de urgenţă în aceste zile (6-7 ianuarie a.c.) a miniştrilor de finanţe ai statelor membre G7, la Boca Raton în Florida, SUA, pentru a discuta efectele pe care raportul euro/dolar îl are asupra economiei mon­diale.
    O oarecare îngrijorare există deja şi în sânul ţărilor membre UE, în special în ceea ce priveşte scăderea competitivităţii exportatorilor europeni, de aceea s-a căzut de acord să-şi coordoneze politicile cu aliaţii din G7. Cel puţin deocamdată. Aceasta, deoarece, con­form unor declaraţii recente, există şi posibilitatea ca Europa, prin oficialii din zona euro, să acţioneze şi pe cont propriu dacă aprecierea monedei unice ameninţă să destabilizeze pieţele sau redresarea economică în spaţiul său.
    Dar să ne ocupăm puţin şi de influenţa pe care o are acest război asupra monedei şi a economiei naţionale româneşti. Leul nostru a ieşit şi pare să iasă şi în continuare destul de "şifonat" din această teribilă confruntare monetară, dar şi economică. El a încheiat anul 2003 cu o scădere de circa 15,5-16% faţă de euro. În schimb, a câştigat pentru prima oară teren în faţa dolarului, înregistrând o creştere de 3% faţă de acesta. Pe parcursul anului trecut, coşul valutar format din 60% euro şi 40% dolar a câştigat nu mai puţin decât 9,77% în faţa monedei noastre naţionale, iar pentru 2004, guvernatorul BNR a anunţat o depreciere în continuare a acesteia cu 5-6%. Dar vestea cea mai îngrijorătoare pentru noi vine de la... ruşi. Potrivit unor informaţii recent apărute în presa de la Moscova, autorităţile ruseşti şi-au declarat intenţia de a adopta euro în locul dolarului ca monedă de plată pentru livrările ruseşti la produse energetice. "Legarea preţului livrărilor de petrol şi gaze din Rusia de euro ar duce la o creştere semnificativă a costurilor importurilor României" - a afirmat zilele trecute Eugen Dijmărescu, ministru delegat pentru Comerţ. După cum se ştie, majoritatea importurilor de combustibili energetici ale României se fac din Rusia.
    Guvernul României şi BNR n-au rămas insensibile la aceste semnale şi au decis, în ultimele zile ale anului trecut, să majoreze de la 60 la 75% ponderea euro în coşul valutar utilizat ca instrument de referinţă pentru cursul de schimb al leului. Dar acestea sunt doar câteva influenţe palpabile acum asupra economiei româneşti. Pe viitor, mai mult ca sigur vor apărea şi altele, poate mai grave.