Avem un preşedinte de ţară, domnitor la Palatul Cotroceni. Dar avem şi un Rege, tot un fel de domnitor, dar la Palatul Elisabeta, deşi ar putea locui şi la Castelul de la Săvârşin, proprietate privată. Şi unul şi altul sunt bine păziţi de SPP-işti şi mai ales bine plătiţi din banii publici, inclusiv sau mai ales când voiajează, prin ţară sau prin lume. Privilegiile de care se bucură cei doi mari şefi sunt cam aceleaşi, iar atribuţiile ţin mai mult de capitolul imaginea ţării, a eternei şi fascinantei Românii.
    De la cele două capete încoronate, începe, de fapt, să se împută toată structura statului român. Pentru că iată, avem şi 2 par­lamente. Un Senat şi o Cameră, care fac cam acelaşi lucru, adică legi pentru popor. Avem mai mulţi senatori chiar decât americanii. După cele două parlamente, urmează perechile de ministere, cam tot câte două, adică tot un minister şi câte o agenţie ori o autoritate naţională. De servicii secrete, ce să mai vorbim, căci fiecare mi­nis­ter şi-a tras câte unul pentru a le păzi bine secretele şi mai ales afacerile!
    Dacă la nivel de ţară, stăm atât de bine, în teritoriu, la judeţe, a­vem o situaţie şi mai îmbârligată. Astfel, avem Prefectură, dar avem şi Consiliu judeţean, care împreună administrează judeţul aşa după cum se vede pe toate... drumurile. Circa 200 de funcţionari se întrec în învârtitul hârtiilor, în întocmirea de statistici şi situaţii, astfel că sunt atât de ocupaţi că nu mai au timp de problemele şi necazurile cetăţeanului. Direcţiile judeţene sunt şi ele toate perechi, câte două, cele mai concurente fiind Direcţia judeţeană de asistenţă socială şi Direcţia judeţeană de protecţie a copilului, care se cam încurcă în obiectul de activitate, din moment ce de protecţie au nevoie, în primul rând, copiii. Oricum, nici una din ele nu se ocupă, de e­xemplu, de Căminul de bătrâni din Alba Iulia.
    Avem apoi alte instituţii cu două sau mai multe capete, mai ales de control, aşa după cum avem tot felul de gărzi şi de poliţii, de inspectorate şi agenţii. Tot din banii contribuabilului sunt plătiţi şi sutele de funcţionari din primării (vreo 300 numai la Alba Iulia), dar când te duci să-ţi rezolve problema, fie nu găseşti pe nimeni, fie eşti plimbat de la un ghişeu la altul. Aceasta în condiţiile în care toată lumea "lucrează" cu calculatoarele. La comune, funcţionarii nu prea au ce face, aşa că stau, pe rând, la telefoane, în rest sunt "pe teren", adică pe la casele lor, în frunte cu primarii, viceprimarii şi secretarii, care au la rândul lor tot felul de secretare, contabile, bibliotecare, casiere şi agente aşa că mulţi au o singură preocupare - să-şi bea cafeaua, de obicei îmbunătăţită. Asta da relaxare electorală.
    Cu atâţia domnitori, preşedinţi ori regi, senatori şi deputaţi, directori şi inspectori pe cap de locuitor, să ne mai mirăm oare de ce sărăcia este tot mai mare în ţara românească? Adică direct proporţională cu numărul aleşilor, numiţilor şi băgătorilor de seamă. Iar pentru a-i întreţine, românii stau acum la cozi să-şi plătească taxele şi impozitele până la ultima centimă, deşi ştiu că nici sănătatea şi nici învăţământul, cei doi poli ai statului, nu vor avea bani mai mulţi, din moment ce aleşii au fost primii care şi-au anunţat majorarea salariilor! Curat... democratic!