-Mai întâi de toate, vă rog să ne spuneţi cine sunteţi şi cu ce se ocupă firma dumneavoastră.
    -Sunt preşedintele executiv al minei Rio Narcea, din Spania. Compania noastră este listată pe bursa din Toronto. Practic, activitatea noastră principală se derulează în Spania şi mai puţin în Canada. Suntem o companie care are o mină de aur în nordul Spaniei şi acum ne pregătim să deschidem a doua mină, de nichel, în sudul ţării amintite. Avem 280 de salariaţi care lucrează pentru noi, la mina de aur, din care doar trei sunt străini, restul sunt spanioli, deşi suntem o companie canadiană sută la sută. Este poate chiar comic, dar din cei trei străini, doar unul este canadian. Aşa cum v-am mai spus, noi exploatăm aur şi în curând vom exploata şi nichel.
    -Puteţi să faceţi o legătură între mina de la Rio Narcea şi prezenţa dumneavoastră în judeţul Alba?
    -Personal, eu urmăresc acest proiect de la Roşia Montană cu foarte mare interes. Urmărim şi o posibilă implicare în mineritul din Europa, în general. Ne-am uitat şi la proiecte din Finlanda, Grecia, Bulgaria şi am ajuns în România. Este o vizită tehnică, pentru a vedea dacă putem face ceva în comun.
    -Din câte cunosc eu, între Rio Narcea şi Roşia Montană există unele asemănări...
    -Cele două operaţiuni miniere sunt identice, atât doar că mina de la Roşia Montană este mult mai mare. Şi proiectul nostru constă într-o carieră deschisă. De asemenea, am avut şi noi o localitate situată chiar deasupra depozitului de resurse de aur, pe care a trebuit să o mutăm complet. Există multe case şi oameni chiar lângă marginea carierei la circa 20 de metri. Este o zonă rurală, ca şi aici, cu case, animale. Deosebirea este că râurile din zonă sunt foarte curate şi fără nici o urmă de contaminare, în care vieţuiesc pătrăvi şi somoni, deşi, vă daţi seama, lucrăm în condiţii complicate din punct de vedere al protecţiei mediului. De asemenea, au fost excavaţii încă din vremea romanilor, care au înlăturat o parte din munte. Spre deosebire de Roşia Montană, la Rio Narcea nu s-a intrat în galerii pentru că acolo roca e foarte moale. Dar şi acolo am găsit galerii, unele dărâmate, altele nu. Lemnul era carbonizat total. Am studiat modul în care romanii îşi puneau armăturile la galerii ce datează din anul 150 e.n. Am făcut multe studii şi a fost implicat Ministerul Culturii, care este foarte proactiv. Cam asta a fost! Din punct de vedere al procesului tehnologic, acesta este similar. Şi aici trebuie să se lucreze în carieră deschisă, după care urmează măcinarea, flotaţia, ieşirea cu cianuri şi sistemul de distrugere a cianurilor care este identic cu cel ce va fi instalat la Roşia Montană.
    Apoi, totul ajunge în iazul de decantare, iar apa folosită nu este contaminată. Un lucru foarte important, care se va face şi aici, este păstrarea solului vegetal, care se decopertează la un moment dat şi apoi se revegetează. Practic se restabileşte peisajul ambiental exact cum a fost înainte. Acestea sunt doar câteva similitudini.
    - A fost uşor să deschideţi o mină de aur care foloseşte cianura într-o ţară membră a Uniunii Europene?
    - Nu a fost uşor. A durat cam doi ani. În 1995 a fost prima forare, iar apoi au urmat toate celelalte etape. În 1997, s-a trecut deja la producţie.
    - De ce credeţi că în România lucrurile merg mult mai greu şi îndelungat, din acest punct de vedere?
    - Poate pentru că este un proiect nou pentru România. Mi se pare că mulţi politicieni cred că este un proiect foarte complex, dar, de fapt, nu este mai dificil decât un proiect industrial. Este, de fapt, un proiect comun. Noi am avut multe presiuni din partea grupărilor de mediu, prin ziare, care arătau că noi o să aruncăm toate toxinele în râuri, inclusiv cianura, că o să omorâm tot. Prezentul arată că nu au avut dreptate. În Spania mineritul a fost un dezastru, ca aici, în România. Practic, în urmă cu 20 de ani, lucrurile au început să se schimbe, iar acum se pot da exemple bune. Şi noi ne-am dorit încă de la început să facem totul bine şi aşa am făcut.
    Acum deschidem o carieră de nichel într-o zonă foarte frumoasă, situată la vreo 50 de km unde, în urmă cu vreo 5 ani, unul dintre barajele unui iaz a cedat. A fost un mare scandal în Spania şi în Europa, dar noi am reuşit să-i convingem că suntem în stare să facem lucruri mult mai bune şi mai durabile, adică un baraj de reţinere a apelor. Când au văzut ce lucruri bune am făcut la mina de aur, totul a fost mai uşor. Cam tot doi ani a durat şi perioada de care am avut nevoie să fim gata să-i dăm drumul. Sigur, iarăşi am fost supuşi presiunilor din partea activiştilor de mediu, apoi au renunţat şi am început construcţia.
    - Că tot vorbeaţi de militanţii ecologişti. Aceştia sunt activi şi la Roşia Montană, unde folosesc termenul de "cianură" ca un fel de bau-bau...
    - În toată lumea ecologiştii îşi fac prezentările în cel mai catastrofal mod cu putinţă. Nu numai în Spania şi în România, ci în toată lumea. Eu am, în acest sens, de făcut o declaraţie cât se poate de simplă. Cianura este otrăvitoare. Sigur că da! Aşa este şi cu detergentul de acasă. Dacă îl bei, poate şi mori. Aşa este şi cu cianura. Dar cine aruncă cianura în apă, pentru că este foarte scumpă? E foarte simplu. Iar dacă o arunci în apă intri la puşcărie şi atunci de ce să o faci? Nu are nici un sens. Mă supără foarte tare când cineva mă acuză pentru ceva care aş putea să fac. Dar, de fapt, nici nu gândesc şi nici nu fac un lucru rău. Este ca şi cum ai acuza o persoană de pe stradă că urmează să-şi ucidă soţia. Unde este logica la asta? Cine vrea să-şi facă rău?
    Ecologiştii vorbesc mult despre cianură pentru că este o otravă, dar lucrul cel mai important este să o foloseşti în tancuri speciale, solide, sigure şi chiar dacă un perete cedează, ceilalţi doi opresc orice scurgere. La noi, de exemplu, chiar dacă folosim cianură, pe apa din iazuri avem păsări, raţe care zboară pe lac şi nu păţesc nimic rău. Lucruri similare se întâlnesc şi în Nevada, în SUA, în Noua Zeelandă şi Australia, în locuri unde sunt condiţii de mediu mult mai stricte ca în Spania, de exemplu. Eu cred că, la ora actuală, la Roşia Montană marea problemă o reprezintă gravele sechele de mediu de acum. Asta este o problemă mult mai periculoasă decât cianura. Acolo nu există peşte în ape. Când o să puneţi barajul, o să aveţi şi peşte.
    - Atunci când vorbesc de Roşia Montană, ecologiştii insistă pe "dezastru", chiar dacă s-au dat asigurări că vor fi respectate toate normele româneşti şi internaţionale. Cine are dreptate?
    - Ei spun tot timpul că se va întâmpla un dezastru. Dar pe ce se bazează? Pe ce s-a întâmplat în urmă cu 50 de ani? Şi eu le răspund la fel. Acum 50 de ani lumea nu avea duşuri în casă. Şi astăzi fiecare are un duş în locuinţă. Ce vreau să spun este că dacă trecutul a fost prost, asta nu înseamnă că la fel este şi viitorul. Nu are nici un rost. Ce nu se înţelege este că nici o companie nu cheltuie bani mulţi ca să-şi permită să greşească. Pentru că altfel banii se duc şi alţii nu mai vin. Nimeni nu are voie să facă paşi greşiţi. Este ca şi cum vrei să-ţi faci o topitorie şi apoi să arunci acidul în aer. Sigur, astfel de lucruri s-au întâmplat în trecut, dar acum nimeni nu-ţi mai dă voie să faci aşa ceva.
    Şi nu numai în România, ci peste tot în lume. Aş vrea să mă opresc la un alt exemplu. Sigur, dacă în Spania se dărâmă un baraj de la un iaz este un dezastru. Dar, în aceeaşi ţară, cel mai mare dezastru de până acum a fost ruperea unui baraj de apă. Dar asta nu înseamnă că nu s-au mai făcut alte baraje. S-au făcut în continuare, dar mai sigure. Acum în Spania sunt foarte multe baraje, cu siguranţă foarte mare.
    - O altă întrebare. Aceiaşi militanţi ecologişti, susţinuţi de voci răzleţe ale statului, susţin că cianura nu se mai foloseşte în ţările Uniunii Europene pentru extragerea aurului. Atunci de ce dum­neavoastră o faceţi?
    - Această afirmaţie nu este o greşeală, este pur şi simplu o minciună. Vă spun, se foloseşte în Finlanda, în Suedia, care nu este membră a UE dar are reguli extrem de dure în protecţia mediului, în Franţa, Spania, de mai mult de 30 de ani, în ţări ca Grecia. Şi nu numai în minerit, pentru că cianura se foloseşte şi în multe alte domenii ale economiei.
    În legătură cu vocile de care vorbeaţi, ale autorităţilor române, eu pot spune că dacă lucrurile stau aşa cum spun ei, atunci noi, în Spania, avem ceva probleme. Şi vă asigur că nu avem nici o problemă. Noi funcţionăm legal şi avem legislaţia de partea noastră.
    - Am insistat pe acest subiect pentru că la noi se tot discută despre cianură şi lumea tot nu este lămurită. De aceea cred că opinia unui om cu experienţă trebuie cunoscută.
    - V-am mai spus. Ce nu este permis este să arunci otrava în râu. Or nimeni nu vrea acest lucru pentru că intră la puşcărie. În Germania, care este cea mai mare producătoare de cianuri, doar o mică parte se foloseşte la minerit, restul utilizându-se pentru plasticuri, vopsele, metale. Asta este un alt exemplu despre "interzicerea" cianurii în ţările UE.
    - Ce credeţi că-i lipseşte echipei manageriale de la RMGC să demareze acest proiect?
    - Asta este cam greu pentru mine, să recomand ceva care nu este în ţara mea. Însă cred că cea mai importantă este rigoarea, să stabileşti regulile şi să faci o echipă care să meargă împreună cu autorităţile la mine similare din lume, operaţionale, să vadă ce se întâmplă acolo. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Pentru ca toată lumea să realizeze că astfel de lucruri există şi funcţionează bine. Eu aş cere în primul rând raţiune. De ce? Pentru că preţul aurului este variabil în fiecare an, aşa că dacă tot timpul proiectul va fi amânat şi preţul aurului va scădea. Este foarte mare păcat pentru că puteţi pierde o mare oportunitate de a beneficia de preţul mare al aurului. Acum este un moment bun.
    - Ce a însemnat deschiderea minei la Rio Narcea din punct de vedere economic şi social, pentru comunitatea locală?
    - În zona în care lucrăm noi, practic, de când am deschis mina nu există şomaj. Primarul este foarte fericit pentru că am angajat localnici şi i-am şcolarizat. Era o zonă din care localnicii au plecat la oraş să-şi caute un loc de muncă, dar, de când am venit noi, mulţi s-au întors. Pentru economie este o investiţie foarte, foarte bună. Mai ales pe timpul verii, turismul a fost reactivat pentru că multă lume vine să vadă cum arată o mină. Acest lucru se va întâmpla şi la Roşia Montană. Lumea încă nu ştie cât de bun poate fi un asemenea proiect pentru Roşia Montană.
    - După analiza pe care o faceţi, v-ar interesa să şi investiţi în mineritul din judeţul Alba?
    - Probabil că da, pentru că situaţia geologică este foarte bună. Dar pe noi în primul rând ne interesează timpul. Adică, în cât timp poţi face o afacere.
    - Aşteptaţi mai întâi un eventual răspuns al autorităţilor în cazul proiectului de la Roşia Montană?
    - Nu. Eu sunt ferm convins că acest proiect va merge înainte, însă în timp.
    - Vă mulţumesc pentru deschiderea de care aţi dat dovadă răspunzând întrebărilor noastre.

---

      La solicitarea insistentă a mai multor reprezentanţi ai mass-media locală, prefectul Mugurel Sârbu şi-a exprimat ieri un punct de vedere personal (mai mult decât neutru) vizavi de subiectul cel mai la modă în aceste zile şi anume desemnarea noului preşedinte al organizaţiei judeţene a PSD Alba. În primul rând domnia-sa a menţionat că nu s-a hotărât încă dacă va candida pentru funcţia supremă în partid, dar că în momentul luării unei decizii, presa judeţeană va fi prima care va fi informată în acest sens. Apoi a continuat:"Nu contează în final prea mult cine va fi preşedintele organizaţiei. Important este ca acesta, împreună cu echipa pe care şi-o va forma, să fie capabil să conducă partidul spre victorie în alegeri, atât în cele locale cât şi la cele generale. Nu pot să spun eu, acum, care ar fi cea mai competentă persoană, capabilă să preia frâiele organizaţiei, pentru că această noţiune (n.r. - com­petenţa) cu greu poate fi cuantificată. Personal, cred că vor depinde foarte multe de imaginea pe care o are acel om, dar mai ales de faptele sale, indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea. Nu în cele din urmă, cred că un rol important îl joacă şi aspectul fizic. Oricum, la ora actuală, PSD Alba are un preşedinte interimar, iar mai multe lucruri legate de activitatea partidului ar trebui să le discutaţi cu dânsul", a conchis prefectul de Alba, care este totodată şi vicepreşedinte al organizaţiei judeţene a PSD. Referitor la situaţia universitară a senatorului Cornel Filipescu, prefectul Mugurel Sârbu a mai declarat că nu îşi permite să facă nici un fel de comentariu la adresa superiorului său pe linie politică.
    Ultima oră: Este posibil ca astăzi, la Alba Iulia, să fie prezent Ioan Rus, ministrul Administraţiei şi Internelor, pentru clarificarea situaţiei Organizaţiei Alba a PSD.

---

      Aşa cum era de aşteptat, încălzirea vremii din ultimele zile a dus la topirea zăpezilor şi a gheţarilor în mai multe zone ale judeţului, motiv pentru care, debitele au crescut uşor pe principalele râuri. Din păcate, pe râurile mici, inundaţiile se produc mai uşor deoarece majoritatea albiilor sunt colmatate sau blocate cu tot felul de gunoaie menajere şi resturi vegetale, iar la munte cu lemne şi rumeguş. Protecţia Civilă a fost chemată să intervină la Galda de Sus, unde, susţin autorităţile locale, apa dintr-o vale a ieşit din matcă, ca urmare a adunării unor sloiuri de gheaţă într-o zonă curbată. Apa revărsată a pătruns în curţile a trei localnici. Varianta celor de la Protecţia Civilă Alba este că blocarea pârâului se datorează unui colmataj de altă natură. IPC susţine că totul a plecat de la un canal plecat din pârâu care dirija o parte din apă spre o moară. Aici s-au adunat gheţuri iar apa nu a mai avut posibilitatea de a-şi urma cursul normal. În aceeaşi zi, echipele de la Protecţia Civilă, conduse de col. Dumitru Gheţe, au fost solicitate să intervină la Benic, pe motiv că apa a ieşit de sub gheaţă şi a inundat drumul. Practic, în loc să pună mâna pe lopată şi târnăcop, pentru a croi un şanţ de scurgere a apei, localnicii au preferat să aştepte sosirea soldaţilor, care să spargă gheaţa. La barajul de la Gârde, din Apu­seni, cei de acolo au învăţat din experienţa de anul trecut şi nu au mai blocat sloiurile, ci le-au dat drumul pe Arieş în jos. Din cauza poleiului, DN 67 C între Şugag şi Oaşa a fost impracticabil între km 86 şi 118. În cele din urmă a fost aruncat material antiderapant, iar traficul rutier se desfăşoară în condiţii de iarnă. Ieri după-amiază a început să ningă din nou şi stratul de zăpadă s-a depus în aproape tot judeţul. Se pare că şi timpul se va răci iarăşi în următoarele zile, aşa că să sperăm că vom scăpa de inundaţii cel puţin pentru o vreme.