Americanii rămân pe mai departe jandarmii lumii, asta fie că vor sau nu vor franţujii şi nemţii. Noile date, elemente ale arhitecturii şi geopoliticii mondiale, sunt altele decât după căderea zidului Berli­nului, când forţele aliate pompau masiv dolari în dezvoltarea bazelor militare din vestul Europei. Între timp s-au petrecut în lume câteva mutări pe eşichierul politic şi economic, ce i-au determinat pe ame­ricani să-şi ajusteze politica şi strategia de securitate. A fost răz­boiul din Iugoslavia, evenimentele din Kosovo, atentatul de la 11 sep­tembrie 2001 asupra WTC din New York, invadarea Irakului, apa­riţia terorismului internaţional cu centrele sale de instruire a celulelor musulmane, de escaladare a aşa-zisului "război sfânt" - al Jihadului - şi lucrurile au luat o altă turnură. Ţări ca România, Bul­garia, Polonia au sărit în ajutorul americanilor, punându-şi la dis­po­ziţie spaţiul aerian pentru intervenţiile americane în perimetrul iugoslav. Prin urmare, sfera sud-estică a Europei s-a bucurat de o atenţie sporită din partea yankeilor; aici pe axa Marea Nordului - Marea Neagră fiind nevoie de o zonă de stabilitate care să ofere siguranţă şi securitate şi să echilibreze balansul Vest-Est. Veşnicii "outsideri" - România şi Bulgaria - care în anii '90 făceau temenele Washingtonului, iată-le acum susţinute activ pentru a face parte din Alianţa Nord Atlantică. Punctul crucial l-a constituit summit-ul de la Praga al NATO care a adoptat o nouă ofensivă, o nouă filozofie a Alianţei. Noua strategie a NATO a însemnat şi transferul efectivelor mi­litare spre Est, ceea ce a însemnat că s-a găsit cheia controlului a­supra Europei vestice. Dar decizia SUA de a-şi amplasa o serie de baze mi­litare pe teritoriile unor ţări din fostul bloc sovietic a fost lu­ată cu mult înaintea războiului din Irak şi a dezacordurilor cu aliaţii din "vechea Europă", Washingtonul speculând cu abilitate disen­si­u­ni­le cu Berlinul şi Parisul doar ca pretext pentru expansiunea spre Est.
    Înainte de toate, acest gest a făcut ca România şi Bulgaria să se simtă veşnic îndatorate Washingtonului, aşa cum spuneam mai înainte, ele oferindu-şi teritoriul pentru bazele americane, în spe­ranţa obţinerii unor dividente politice şi financiare. Cele două ţări au fost invitate să facă parte din forţa internaţională de reconstrucţie a Irakului. Este apoi de subliniat faptul că portul Burgas va fi folosit la instalarea uneia dintre bazele americane şi amenajarea unei con­ducte petroliere transbalcanice pentru transportul petrolului caspic. Apoi Dunărea, care este o mare arteră de navigaţie şi de transport a Europei, ar putea deveni în noul context unul dintre cele mai im­por­tante coridoare pentru livrările de petrol caspic în Germania şi în alte ţări europene. Cine deţine într-o oarecare măsură controlul asu­pra Dunării, înseamnă a controla Europa Occidentală, iar nucleul Europei este format din Germania şi Franţa. Să nu uităm că portul Constanţa este cheia către Dunăre. Apoi NATO vrea să instaleze baze militare şi în Polonia, alt partener strategic al SUA, în Estonia şi Letonia şi chiar în Georgia. Cert este că noua reţea de baze militare pe care SUA o pregăteşte pentru Europa răsăriteană va con­solida puterea lor de hegemon asupra întregului continent. Ori­cât s-ar zbuciuma Berlinul şi Parisul, ele nu pot zădărnici planurile americane. Cele două ţări au uitat probabil că economia lor distrusă după al doilea război mondial a fost pusă pe picioare cu ajutorul efectiv al americanilor. Iată că infatuarea specifică celor doi lideri de la Berlin şi Paris, ca şi amnezia lor de-acum clinică nu le va ajuta la nimic. Estul sau mai bine zis petrolul caspic sunt cheia de control asupra Europei.

---