Vi-l mai amintiţi pe Al Capone, modelul, întruchiparea perfectă a gangsterului american? Cu perfidie, rea credinţă, dar şi cu arme şi violenţă, în perioada prohibiţiei americane, când un strop de whisky valora greutatea sa în aur, Al Capone teroriza Chicago şi o mare parte din SUA. Contrabandist, producător şi distribuitor de băuturi alcoolice, tâlhar la drumul mare, Al Capone nu a putut fi băgat la închisoare pentru aceste crime. Dar i-au venit de hac, scoţându-l din circulaţie, câţiva contabili cu mânecuţe (ce-i drept colaborând cu Poliţia) care, verificând conturile gangsterului, dar mai ales decla­raţiile către fisc, au constatat mari discrepanţe. Iar cea mai mare crimă faţă de statul american este neplata impozitelor, evaziunea fis­cală de orice fel. Nu degeaba Fiscul este cea mai temută insti­tuţie a SUA, mai ceva decât Departamentul de Stat sau Penta­gonul. În curând şi în România evaziunea fiscală va fi asimilată cu crima. Anunţul a fost făcut la începutul acestei săptămâni de minis­trul controlului - Ionel Blănculescu. Este poate prima mare pro­misiune pe care ministrul o împlineşte în cele câteva luni de când se află în fruntea ministerului. În timpul controalelor efectuate până acum, Ionel Blănculescu şi ai lui au putut constata, cu probe, că nivelul ridicat, intuit, al evaziunii fiscale în România este şi cel real. Iar măsurile urgente se impun. De aceea este foarte probabil ca legea care incriminează evaziunea fiscală să fie promovată prin Ordonanţă de Urgenţă. Pedepsele pentru cei care vor fi găsiţi vi­novaţi sunt de până la 25 de ani de închisoare, plus confiscarea averii pentru recuperarea prejudiciilor. Şi, har Domnului, în România zilelor noastre, din păcate, se găsesc destui "clienţi".
    Corupţia şi evaziunea fiscală merg mână în mână, atât când e vorba despre mediul de afaceri, dar şi în ce priveşte nivelul de trai. Alături de pachetul de măsuri anticorupţie promovat anul trecut de cabinetul Adrian Năstase prin asumarea răspunderii, înscrierea evaziunii fiscale la capitolul crime este un mare pas înainte spre însănătoşirea economiei româneşti. Fără îndoială că vor fi mulţi cei care nu vor privi cu ochi buni această măsură, atât firme româneşti, dar şi străine (pentru că acestea din urmă au împrumutat destul de rapid din metehnele băştinaşilor), dar printre efectele remarcabile ale acestei măsuri se va afla o mai bună colectare a veniturilor bugetare de orice fel, care se va reflecta în mai mulţi bani pentru investiţii, învăţământ, sănătate, siguranţă naţională sau protecţie socială, într-un cuvânt va însemna un stat mai puternic.
    Un alt aspect este acela că, în sfârşit, una dintre anomaliile legislative din România a fost eliminată, ţara noastră intrând şi la acest capitol în rândul ţărilor civilizate. Mai sunt însă lucruri de re­zolvat. De exemplu, România este singura ţară din Europa unde a­dul­terul este încă pedepsit de Codul Penal. Dacă e să ne amuzăm, să ne gândim numai că evaziunea fiscală, ale cărei consecinţe gra­ve ne afectează direct sau indirect pe toţi, nu era considerată prea gravă şi deci nici pedepsită ca atare, în schimb amorul da. Am putea deschide de aici o discuţie despre moralitate, dar s-a gândit cineva că furtul este furt oricum şi oricând, deci imoral. Este ade­vărat că există riscul că cine fură azi un ou mâine să fure un bou, dar totuşi, între adulter şi evaziunea fiscală, judecaţi şi dumnea­voastră, lucrurile nu sunt comparabile.

---