Nu numai România ci şi America trece printr-o dură campanie e­lectorală. Bush, care părea la un moment dat simbolul Americii, cel care se identifica cu sentimentul de mândrie naţională al ame­ri­canului de rând şi care pune ordine în politica lumii, este contestat vehement de Howard Dean, reprezentantul Partidului Democrat şi ca­re afişează un puternic derapaj spre ideile de stânga, chiar spre ex­trema stângă. Chiar dacă se află primul în sondaje printre ad­ver­sarii lui Bush, posibilitatea ca stânga să reuşească în alegerile din 2 noiembrie (ce similitudine între noi şi americani) este infimă, în primul rând că stângismul, vorba lui Lenin, boala copilăriei comu­nismului, nu va avea niciodată sorţi de izbândă în America. Pu­ter­nicul stat american nu s-ar fi dezvoltat niciodată apelând la doctrina şi strategia celor de stânga.
    Ca şi la noi pe Dâmboviţa, democratul Dean se bucură de adver­sităţile existente la adresa lui Bush, care firesc nu e iubit de toată America, pentru că de aceea e socotită cea mai democratică ţară din lume. Cine pleacă la drum cu steagul răfuielii în vânt şi cu senti­mente de mânie şi înverşunare, cum o face Dean, iar la noi demo­craţii şi peneliştii, vor avea puţini sorţi de izbândă. Dean clocoteşte de mânie personală împotriva lui Bush. Fostul guvernator al statului Vermont susţine că prin acţiunile sale militare nu urmăreşte în nici un caz apărarea Americii sau îndepărtarea pericolului terorist ci, dim­potrivă are planuri ascunse în care pe primul loc se află acapararea rezervelor de petrol din Golful Persic şi promovarea intereselor economice americane. Interpretarea este, chiar şi după opinia unor inşi mai puţin informaţi despre fenomenul american actual, complet eronată.
    La o adică, ce e rău în faptul că Bush promovează interesele economice americane. Nu economicul este motorul oricărei societăţi şi cu atât mai mult a celei americane pe umerii căreia apasă responsabilitatea ordinii şi siguranţei mondiale, prima care a avut de furcă cu terorismul internaţional prin tragedia de la WTC? Sigur au murit mulţi soldaţi ame­ricani în războiul din Irak, dar ce ţară nu-şi apără valorile, simbolurile, cu preţul vieţii. Majoritatea americanilor îmbrăţişează politica lui Bush, care vrea ca aceştia să fie respectaţi în lume. Şi apoi ce american ar dori ca Dean, ajuns odată preşedinte, ar abroga toate măsurile administraţiei Bush de reducere a taxelor şi impozitelor, finanţând în schimb programe de asistenţă medicală şi proiecte sociale, când se ştie că el este de centru, adeptul promovării clasei de mijloc. Puţin probabil că vor reuşi cei cu o platformă radicală. Tot ce nu se îndepărtează de centrul vital al electoratului va avea sorţi de izbândă.
    De bună seamă că democratul Howard Dean se simte în culmea gloriei, el fiind adulat de o mulţime de tineri, care ca şi el se do­vedesc a fi teribilişti. Nu puţini sunt analiştii care văd în Dean pe fostul democrat McGovern din timpul războiului din Vietnam, care a candidat împotriva lui Nixon propunând o politică cu totul şi cu totul împotriva cursului politicii americane din acea vreme, vroia o re­tra­gere imediată. Nixon care vroia şi el să se termine războiul, a fost înţelept, a spus că trebuie să apere principiile americane şi să în­cheie o pace cu demnitate. Se ştie că Nixon l-a zdrobit pur şi sim­plu pe McGovern. Împotriva acestor candidaturi minune publicul american tinde către centru. Bush îl devansează prin aceea că ştie să ofere alternative clare, care să asigure electoratul de centru că se află în centrul preocupărilor sale şi ale Administraţiei americane. Conform ultimelor sondaje, cei mai mulţi americani consideră că Bush trebuie reales. Dacă Dean se bucură de multă popularitate în partidul democrat, nu înseamnă că automat va câştiga alegerile. Ca în orice ţară din lume, dar mai ales în America, contează să te spri­jini pe electoratul de mijloc, neangajat politic. Dar, deocamdată, bătălia se află abia la început. Dacă doriţi un pronostic vă spunem că Bush va fi reales. Se pliază cel mai bine pe simpatiile ame­ri­ca­nilor de rând.

---