Celebrul personaj, care a lansat dictonul ce avea să facă carieră: "iarna nu-i ca vara", se află într-o mare dilemă. Să candideze la pos­tul de edil şef al Bucureştilor sau pentru scaunul de la Palatul Vic­toria? Dacă ar dori să se războiască pe mai departe cu tarabele şi gropile capitalei, ar avea ceva şanse, dar pentru postul de pre­mier acestea sunt incerte. Asta ar însemna ca Alianţa să câştige ale­gerile parlamentare sau să obţină un procent substanţial încât să poată revendica poziţia de prim-ministru. Chiar dacă nu mai are şan­sele din 2000, Băsescu ar putea câştiga totuşi primăria Bucu­reştilor, pentru că nu vedem cine ar fi mai potrivit pentru această funcţie nici din partea PD, nici din partea PNL. În afară de domnia sa, nimeni altul din Alianţă nu ar putea concura maşinăria de partid numită PSD. Chiar dacă se mai împing în faţă alde Negoiţă, Orban sau Guşă, ei nu au armele necesare pentru a triumfa într-o astfel de bătălie. Nici chiar Teodor Meleşcanu care, potrivit unor sondaje de opinie, ar avea o poziţie favorabilă, n-ar avea sorţi de izbândă. Una e să fii ministru de externe sau preşedinte al Senatului şi alta primar al Bucureştilor, să te lupţi cu toate mizeriile stradale ale celui mai balcanizat oraş al României, unde-ţi mai bagă beţe în roate şi con­silierii şi primarii de sector, toţi cu carnete de pesedişti în buzunar.
    Cu alte cuvinte, domnul Băsescu ori se decide să candideze pen­tru primărie ori rămâne să viseze la un post de parlamentar. Dar, într-un asemenea caz, atât PD cât şi Alianţa (PNL-PD) riscă să piardă cea mai importantă redută până la alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale. E limpede că, fără primăria Capitalei, PD ar ieşi foarte rău şifonat şi poziţia partidului pe listele comune cu PNL ar putea scădea dramatic. Or, în acest caz, mulţi lideri de la centru şi din teritoriu s-ar rupe de Alianţa cu PNL. Ce să mai vorbim, nici chiar liderilor liberali nu le-ar conveni să piardă primăria Capitalei. Ar exista toate şansele ca Alianţa să se spargă după locale. Altfel spus, Alianţa nici nu s-a născut bine şi e ameninţată să se rupă. Sigur, e greu să faci predicţii în politică, dar cert este faptul că, neparticipând la locale, ar pune sub semnul întrebării atât soarta PD, cât mai ales viitorul Alianţei. Mai trebuie subliniat că până mai ieri Băsescu, care era candidat cu certe şanse la primăria Capi­talei, de-o vreme încoace pare tot mai şovăielnic şi discursul său, mai plin de bâlbe, un om care vrea să joace la două capete. Ipoteticul post de prim-ministru depinde şi de ipoteticul post de preşedinte al lui Stolojan. Şi cum îl ştim pe marinar băţos şi arţăgos, e greu de crezut că va accepta ca vreun subordonat al lui pe linie de partid ar putea ocupa un post mai înalt în ierarhia administraţiei de stat. În orice caz, şovăielile şi ambiguităţile afişate de Băsescu, tergiversarea anunţării deciziei pentru a face în ciudă PSD-ului nu sporesc şansele acestuia şi nu vor atrage voturi. Ele sunt taxate ca semne de slăbiciune, de neîncredere şi nesiguranţă în forţele proprii. Unii afirmă că Alianţa nici nu şi-ar dori atât de mult să câştige alegerile, cât să se apropie de scorul probabil al PSD. Dacă PSD a sunat goarna campaniei încă de la începutul anului, PNL şi PD se complac într-o lâncezeală tipic levantină. Ar exista o cât de mică explicaţie a torporii în care se scaldă Alianţa şi anume că aceasta încă nu a gândit cine ar putea fi o a treia personalitate în cazul că Băsescu ar deveni primar general, iar Stolojan preşe­dinte, cine anume ar candida pentru postul de premier. Nici chiar PSD nu se poate lăuda că are nu ştiu câte posibilităţi de a arunca în luptă mai mulţi candidaţi pentru postul de premier. Ca să punem cireaşa pe tort trebuie să spunem că după 14 ani de la revoluţie ne aflăm în criză de personalităţi de primă mărime.

---