Comisia pentru elaborarea legilor electorale a decis, după mai multe luni de negocieri, ceea ce ne-am aşteptat: renunţarea la votul uninominal pentru alegerile generale. Asta deşi sondajele de opinie arată că electorii aşteaptă un asemenea vot în speranţa res­pon­sabilizării parlamentarilor. Discuţiile privind votul u­ni­nominal sunt mult mai vechi, ele au început încă din legislatura trecută, dar se pare că voinţa cetăţeanului nu-i sensibilizează pe domnii senatori şi deputaţi. La comisie au fost prezentate două variante: votul uni­nominal majoritar pentru Senat propus de Partidul Social Democrat şi votul uninominal mixt pentru ambele camere ale Parlamentului propus de Partidul Democrat şi Partidul Naţional Liberal. Pentru a­doptarea vreuneia dintre va­riante ar fi fost necesare 12 voturi pentru, dar neînţelegerile dintre membrii comisiei au fost atât de mari încât fiecare dintre ele a fost departe de acest scor necesar. Pentru varianta PSD au existat 6 voturi pentru şi 11 voturi împotrivă, iar pentru varianta PD-PNL 4 voturi pentru şi 13 voturi împotrivă. Men­ţinerea sistemului de listă, folosit şi până acum, a fost susţinută de reprezentanţii Partidului România Mare, Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (care iată se pot înţelege foarte bine atunci când vine vorba de conservarea unor privilegii) şi ai minorităţilor na­ţionale, argumentând că acest vot asigură o reprezentare în Parla­ment mai apropiată de voinţa electoratului.
    Nici decizia de reducere a numărului parlamentarilor nu a putut fi luată, propunerea de reducere cu 10% întrunind doar 10 voturi pen­tru. Cu toate acestea se va reduce numărul parlamentarilor cu 5% dar numai pentru că a scăzut populaţia ţării, norma de reprezentare rămânând aceeaşi: 140.000 de cetăţeni la un senator şi 70.000 de cetăţeni la un deputat. Odată trecută astfel prin comisie, propu­nerea de modificare a legilor electorale are foarte puţine şanse să fie modificată de plen. Chiar nule!
    Ambele "eşecuri" (previzibile de altfel) ale comisiei de elaborare a legilor electorale sunt ilustrative pentru valoarea clasei politice din România, unde a fi parlamentar este o afacere. Dacă e să ne gân­dim numai că un senator sau un deputat se bucură de numeroase privilegii, de la maşini, la salarii şi deplasările cu mai mult sau mai puţin rost peste hotare, dar posibilităţile sunt mult mai mari. Mai nou, parlamentarii îşi pregătesc şi salarii compensatorii (pentru cei care îşi pierd calitatea) şi pensii grase. În condiţiile în care clientela politică este mare, ea trebuie şi satisfăcută. Iar reducerea nu­mă­rului parlamentarilor ar diminua din posibilităţi, în timp ce votul uni­nominal le-ar face aproape imposibile. Şi atunci de ce toată a­ceas­tă tevatură? Păi, tot în scop e­lectoral. Cum campania electorală (de­şi va dura conform legii doar 30 de zile), a început gospodăreşte de foarte mult timp, discuţiile pentru introducerea votului uninominal pot aduce puncte, mai ales când arăţi că tu ai fi vrut, chiar ai depus o iniţiativă în acest sens, dar adversarii sunt cei care... etc, etc. Dacă într-adevăr partidele ar fi dorit sincer votul uninominal, in­diferent de variantă PSD, PNL şi PD, s-ar fi putut coaliza în jurul uneia dintre propuneri şi acum am fi făcut discuţie despre cum vom vota uninominal. Din păcate tuturor le-a lipsit voinţa şi, în dorinţa de a îndepărta orice suspiciune, s-a mai argumentat că electoratul român nu este încă pregătit pentru introducerea votului uninominal, dar ne întrebăm: cine este mai nepregătit de această schimbare, cel care o doreşte sau cel care o blochează?

---