Nu poate să nu exulte bunul simţ, umorul şi chiar sarcasmul pe care orice telespectator le are când urmăreşte emisiunea de la Re­alitatea TV "100 la sută" a lui Robert Turcescu, un excelent gazetar şi moderator ce vine parcă din alte spaţii decât cele autohtone, ca să nu spunem că avem senzaţia că vine din viitor. Show-urile lui captivante şi inteligente trezesc speranţa că în România nu totul pare pierdut. Dacă în marasmul în care ne aflăm, în atmosfera mo­rală irespirabilă de la noi se mai pot forma astfel de oameni, de o rectitudine exemplară, integri şi plini de responsabilitate, înseamnă că mai avem o şansă. Personal consider că e o încântare să-l vezi cum mitraliază cu întrebări pe cei de faţă despre care ştie totul, încât invitaţii încep să se bâlbâie, să aibă palpitaţii. Sobru, precis şi mai cu seamă tăios ca un diamant, dar elegant, civilizat, îi trans­formă pe interlocutorii săi în paiaţe, în caricaturi uneori de un gro­tesc hazliu, agramaţi şi limitaţi intelectual, cu alte cuvinte nişte fanfaroni. Nu se lasă cuprins de accese de narcisism ca Florin Că­linescu, nu e pedant în exprimare ca Stelian Tănase, nu este in­solent şi ireverenţios pentru hazul galeriei ca Marius Tucă. Mai degrabă aduce prin capacitatea lui de a fi bine informat, prin stilul direct, lipsit de floricele, dar elegant şi de bună cuviinţă cu Cristian Ţopescu, una din puţinele vedete TV ce le-am avut de-a lungul a­nilor.
    Dominanta prestaţiei sale pline de profesionalism este senti­men­tul răspunderii a ceea ce face, calitate pe care n-o găseşti nici măcar la justiţiarul şi maliţiosul Cristian Tudor Popescu. Ai senzaţia că Robert Turcescu încearcă să răspundă cu ardoare unor întrebări pe care nu le adresează interlocutorilor, ci sie însuşi sau nouă telespectatorilor, ca de pildă: Cine sunt cei care ne conduc? Ce se află dincolo de morga lor de persoane suspuse? Sunt ele capabile să redreseze România? Ce au comun cu postul pe care îl ocupă? Pe partenerii de discuţie îi priveşte pătrunzător şi tranşant ca un laser, încât îţi face impresia că aceştia se află pe eşafodul de execuţie. Şi de regulă sunt ghilotinaţi dar cu multă grijă. Nu-i lasă să bată câmpii, să dispară în ceaţă, în declaraţii demagogice. Este lucid, ofensiv, dar nu ostentativ, cinic. Îţi dă impresia că pleacă în­totdeauna de la ideea că personajul din faţa sa are anumite calităţi, o anumită consistenţă morală, nu doar o imagine, un nume.
    Dintre cei care s-au perindat la această emisiune puţini au fost cei care au reuşit să iasă cu faţa curată, ca de pildă Gh. Ciuhandu, Mona Muscă, Vasile Dâncu şi încă alţi câţiva. Extrem de inspirată este şi ideea de a le adresa la sfârşit câte o întrebare referitoare la sfera lor strictă de specialitate. Cele mai multe s-au dovedit extrem de relevante, cum a fost cea în care ex-ministrul agriculturii Ioan Mureşan a spus că un hectar are o sută de metri pătraţi (sic!). Este ruşinos şi compromiţător totodată pentru el, ca şi pentru clasa po­litică românească. Interesant de urmărit cât va mai dura această emisiune-şoc şi ce manevre se vor inventa pentru scoaterea ei din grila de programe a Realităţii TV. Pentru că la noi se întâmplă astfel de ingerinţe în treburile interne ale televiziunii, aşa cum s-a întâm­plat cu "Maşina de tocat" a lui Stelian Tănase. La noi pe Dâmboviţa se practică obedienţa faţă de guvern şi de palatul Cotroceni. Spe­răm că emisiunea "100 la sută" va dura măcar cât va ţine campania electorală.

---