Scandalul adopţiilor internaţionale, venirea la Bucureşti a baro­nesei Emma Nicholson, care a avut întrevederi cu preşedintele Ion Iliescu şi cu premierul Adrian Năstase, deplasarea la Las Vegas a unor reporteri ai "Jurnalului Naţional" care au adus vestea că Lia Roberts a decis să se arunce în bătălia pentru Cotroceni, Passaris al României, prostituatele, infractorii în general şi multe alte subiecte considerate arzătoare de presa noastră autocenzurată de frica represaliilor economice pe care le-ar putea slobozi asupra ei puternicii zilei (care nu se identifică mereu cu guvernanţii, dar stau înfipţi în pielea lor precum căpuşele), au lăsat în plan secund revolta studenţilor Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti. Ea s-a soldat cu o scrisoare pe care liderii acestora au adresat-o preşedintelui Comisiei Europene, Romano Prodi. Epistola descrie situaţia în care se află România, concluzia fiind că, cel puţin deo­camdată, ţara noastră nu poate fi admisă în Uniunea Europeană, vina aparţinând partidului de guvernământ acuzat de "corupţie, min­ciună şi măsuri populiste cu scop pur electoral". Autorii scrisorii vorbesc în numele celor 600 de studenţi cazaţi în localitatea Măgurele, la câţiva kilometri de Bucureşti, unde trăiesc în cămine invadate de gunoaie şi de câini vagabonzi. Săptămâna trecută, după ce au protestat că nu au apă caldă, ei s-au trezit cu razii din partea poliţiştilor, unii fiind chiar agresaţi. Iată ce i-a povestit Codrin Mardare, student în anul al III-lea, unei ziariste de la "Evenimentul Zilei": "Au dreptate parlamentarii europeni când ne spun că la noi legile sunt mai mult încălcate decât respectate sau că libertatea presei este îngrădită. Eu vă dau un exemplu. După ce acum câteva zile am făcut un protest şi poliţia ne-a agresat, pe motiv că stricăm imaginea primarului şi pierde procente în alegeri, au venit toate televiziunile şi au filmat. Niciuna nu a dat nimic pe post. De ce oare?". Un alt student, Raul Erhan, din Suceava, a afirmat că "România nu are decât de pierdut cu astfel de oameni politici care ne spun în faţă că sunt mari şi tari şi că noi nu reprezentăm nimic, iar votul dat de noi nu are nici o valoare, că oricum tot ei câştigă". Raul Erhan a mai povestit că i s-a oferit de mai multe ori posi­bilitatea de a pleca în străinătate dar că, deocamdată, a rămas pentru că mai are multe de învăţat de la profesorii români.
    Marea nenorocire este că mulţi, foarte mulţi români gândesc aşa şi speră ca, în cel mai scurt timp, să emigreze. Această realitate tragică este efectul unor vinovăţii ce nu pot fi aduse în instanţă, al unor greşeli enorme cu efecte în planul istoriei care scapă oricărei pedepse. Căci a aduce o ţară întreagă în situaţia de a fi insu­portabilă pentru propriii ei cetăţeni este o faptă cumplită, mai rea decât o crimă şi, totuşi, nesancţionabilă. Deşi dorinţa de emigrare e pusă, aproape întotdeauna, pe seama veniturilor modeste din România, eu nu cred că motivul numărul unu al celor care ţin morţiş să plece este salariul. De fapt, cred că ceea ce caută ei "dincolo" în primul rând este normalitatea. Pentru că e într-adevăr supărător şi frustrant să nu poţi trăi din munca ta într-o ţară sărăcită precum România dar şi mai exasperantă este lipsa de respect a guver­nanţilor şi a autorităţilor în general faţă de cetăţenii simpli, normali, fără pile, dar plătitori de taxe şi impozite cât casa. Prin urmare, candidaţii la emigrare nu se iluzionează că în lumea civilizată umblă câinii cu covrigi în coadă, dar vor să trăiască într-o lume în care să se simtă respectaţi şi să-şi crească pruncii feriţi de desfigurările sufleteşti şi de compromisurile la care te obligă România de azi. Oricâte rapoarte rozalii ar prezenta guvernele şi partidele care le-au emanat, cel mai sigur indicator al stării naţiunii este dorinţa de emigrare a românilor. Creşterea economică, scăderea inflaţiei, pro­tecţia socială, democraţia, statul de drept sunt vorbe goale atâta timp cât tinerii vor să plece. Vorbe pentru tribuna Parlamentului, pentru conferinţele de presă, pentru campania electorală care, fără să fi fost declanşată oficial, a devenit deja o baltă cu miros pestilenţial. România se va fi schimbat cu adevărat numai când pofta de emigrare a românilor, fie ei olimpici medaliaţi cu aur, sau programatori de calculatoare, va fi dispărut. Restul e, ca să zicem aşa, politică.

---