De câte ori se apropie alegerile în România, tot de atâtea ori fenomenul Vadim produce frisoane celor care se află la putere. Şi atunci, se pune de un nou partid, de un nou lider care să intre pe felia vadimiotului şi să-i ia o parte din voturi. Acum Hrebenciuc şi cine ştie cine o mai fi în spatele acestei afaceri, plus mass-media care l-a afişat în fiecare seară la emisiunile sportive, după cum se ştie cu o mare audienţă la populaţie, l-a scos la înaintare pe mio­riticul cioban şi patron de fotbal Gigi Becali, plin de prostie, de tupeu şi de grobianism. Să ne aducem aminte de dialogul aro­mânului cu Malonga Parfait, reporter de culoare la Pro TV: "Bă, tu îţi baţi joc de mine şi de numele meu! Du-te-n morţii mătii! Du-te-n gâtul mătii! Tu mă iei pe mine la mişto, bă, cioară!" În el se recu­nosc alegătorii de la galerie, cărora le place să huiduie şi să-şi facă dreptate cu pumnul. El reprezintă băiatul de cartier care a reuşit în viaţă. Acesta nu-şi face probleme că nu ştie să vorbească, pentru că nu dă un ban pe cei cu papagal. Pentru el alfa şi omega sunt spiritul de gaşcă, amiciţiile cu oameni supuşi, automobilul ultra­ele­gant, chefurile pe deşelate. Demnitatea acestui băiat de cartier este: "Ce, bă, faci mişto de mine?" sau "Bă, nu te lega de mama, tu-ţi morţii mătii, că te termin!". Îi place omului care ridică biserici, crede în Dumnezeu din superstiţie, să fie un Berlusconi al Româ­niei. Până la un punct similitudinile sunt corecte, amândoi au făcut afaceri obscure, dar diferenţa dintre cei doi e de amplitudine. Berlusconi are şi un imperiu de presă, nu numai o echipă de fotbal. În ce priveşte legile, Berlusconi nu se omoară să le respecte, în schimb patronează corupţia, ingineriile financiare. Acuzaţiile care ar doborî orice politician de carieră, nu fac să tresară nici un muşchi pe faţa lui Berlusconi. În ce-l priveşte pe Becali, nu este decât un om de afaceri de Dâmboviţa, care pe deasupra are şi o echipă de fotbal, care l-a scos în ochii lumii, în faţa camerelor de luat vederi. Cum spuneam, nu începe o emisiune de ştiri sportive fără vreo scremătură de-a lui.
    Dacă a văzut că echipa nu-i aduce glorie, s-a gândit, ajutat de alţii, să transforme o afacere proastă într-o combinaţie politică profitabilă. De-ndată ce a intrat în rol a început să-l confrunte pe CV Tudor pe terenul comun al limbajului de periferie cu care şeful peremist şi-a făcut reputaţie de pamfletar şi carieră de om politic. Aşa că nu ar fi de mirare ca voturile oamenilor de la galerie pe care contează acum CVT să se ducă spre Becali. Apariţia Becaliadei n-ar trebui să mire pe nimeni. Becali e primul contracandidat serios pe care îl are CVT în materie de populism şi pe linia discursului na­ţi­onalist. Nu e mare hibă că Becali nu are nici în clin nici în mânecă cu politica. Doar n-om fi cu toţii proşti, ce naiba! Slavă Domnului, Par­lamentul e plin de cetăţeni care nu ştiu ce votează, dar îşi spun politicieni.
    Ce să mai vorbim, dacă am fi avut o clasă politică relativ res­pon­sabilă şi competentă, Becali nu ar fi ieşit la rampă, ci şi-ar fi văzut de oile şi de fotbalul lui. Din păcate pentru el, afacerile nu-i merg chiar atât de bine ca să nu aibă nevoie de o cârjă politică. Ajuns, probabil, la fundul sacului, el încearcă să-şi vândă popu­laritatea în lumea fotbalului şi imaginea de VIP mediatic de pe urma decla­raţiilor sale golăneşti. S-ar putea ca "omul Stelei" să vrea să se pună la adăpost din cauza numeroaselor procese de calomnie şi a încurcăturilor sale în afaceri. Că mulţi au scăpat de belea sub pul­pana Parlamentului. Dacă unora de teapa lui Becali le arde de râs, cei normali, câţi or mai fi rămas în ţara asta, trebuie să plângă!

---