Curier județean
Începutul Postului Mare
•Izgonirea lui Adam din Rai
      În acest an timpul liturgic a pornit la drum mai de dimineață de­cât altă dată. N-au avut destul răgaz creștinii noștri să-și mistuie pe de-a-ntregul afumăturile de porc atârnate prin poduri și cămări, că iată Postul Mare bate la ușă. Începutul postului este alinierea creș­tinilor ortodocși la linia de start a unui marș anevoios, presărat cu multiple și grele obstacole.
    Originea Postului trebuie căutată foarte departe, undeva pe la Facerea lumii, mai precis pe pagina a III-a Scripturii. Aici Dumnezeu a dat lui Adam prima poruncă prohibită, adică l-a oprit de la ceva. Nu i-a spus să postească de carne, ouă, lapte, brânză ci să nu mă­nânce dintr-un pom, semn că nu alimentul în sine constituia motiv de păcat, ci călcarea poruncii, sau neascultarea de Legiuitor. Iată Cuvântul lui Dumnezeu către Adam: "Din toți pomii din rai poți să mănânci. Iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!" (Fac. II, 16-17) Porunca este scurtă dar cutremurătoare. Orice om cu mintea întreagă ar fi sărit ca ars pentru că amenințarea lui Dumnezeu era înspăimântătoare. Nu i-a zis lui Adam că-l va trage de urechi, sau că nu-i va mai da să bea lapte și miere, ci că va muri negreșit, adică Eu Creatorul tău te nimicesc, te distrug, te omor.
    Cineva ar putea reflecta: păi ce a avut Adam și ce a pierdut? A fost făcut din nimic și s-a întors din nimic. După o judecată simplă de amator s-ar putea admite acest raționament, dar, luând lucrurile la bani mărunți și evaluând situația la modul real, vom băga lesne de seamă că moartea lui Adam implică infinit mai multe consecințe decât nașterea lui. Cine ne spune acest lucru? Unul dintre cei mai severi lucrători ai mântuirii, Sf.Ap.Pavel în Epistola către Romani în care dovedește gravitatea faptei lui Adam prin cuvintele: "Precum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, așa moartea a trecut la toți oamenii, prin acela (Adam) în care toți am păcătuit". (Romani V,12) Astfel păcatul lui Adam devine păcatul nostru și moartea lui Adam devine moartea noastră, deoarece noi am moștenit firea și păcatul lui Adam, îndeobște cunoscut sub numele de "păcat strămoșesc".
    Plătit-a Adam pentru păcatul săvârșit și pentru răul produs ur­mașilor săi? A plătit scump și a postit cu post aspru. Cum? Întâi a fost izgonit din rai, el și femeia lui, trimiși la muncă silnică pe viață și nu numai că munceau necontenit, dar munceau și fără rost pentru că Dum­nezeu a blestemat pământul care nu mai rodea roade mănoase și sănătoase, ci spini și buruieni amare. Iată Cuvântul lui Dumnezeu către Adam : "Blestemat va fi pamântul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale! Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei hrăni cu iarba câmpului. În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat: că pământ ești și în pământ te vei întoarce" (Fac. III, 17-19)
    Adam n-a postit șapte săptămâni ci până la moarte și dacă ne gândim că a trăit 930 de ani...
    Postul Paștilor durează șapte săptămâni întru aducerea aminte a răstimpului petrecut în pustie de Mântuitorul înainte de a ieși în lume la activitatea publică. Postul este în același timp perioadă de re­culegere, rugăciune, împăcare cu sine și cu semenii pentru a realiza un climat ideal de întâlnire, în ziua Învierii, a creștinului spășit cu Hristos Înviat, care așteaptă să ne redea frumusețea cea dintâi pe care am pierdut-o prin păcatul lui Adam.
    Pe lângă grija atentă față de viața personală, un creștin de bună calitate nu se va mărgini numai la persoana proprie ci va deschide urechea și inima la strigătul de ajutor al fraților prea mici ai lui Hris­tos și va ridica poverile ce apasă pe umerii lor, după cum ne îndeamnă Sf. Ap. Pavel: "Bucurați-vă cu cei ce se bucură, plângeți cu cei ce plâng... pe cât stă în puterea voastră, trăiți în pace cu toți oamenii... dacă vrăjmașul tău este flămând, dă-i să mănânce, dacă îi este sete, dă-i să bea... nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele" (Romani XII, 15,18,20,21).
Preot Petru PINCA, Blaj

Sus

© Copyright S.C. Unirea Pres S.R.L.
Toate drepturile rezervate.