În 18 martie a început marea ofensivă a autorităţilor române împotriva lui Gregorian Bivolaru şi a Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut, celebra MISA, pe care acesta o păstoreşte. Şi de atunci până în ziua de astăzi s-a făcut totul pentru ca acţiunea cu pricina să fie subiectul numărul 1 al telejurnalelor şi al altor emisiuni de pe micul ecran, surclasând până şi intrarea României în NATO şi eclipsând cu totul pretinsa încercare de capturare a ex-deputatului pedeserist Gabriel Bivolaru, condamnat la cinci ani închisoare după ce, la adăpostul imunităţii parlamentare şi de partid, a comis fraude de câteva zeci de milioane de dolari. Nici presa dar nici opinia publică n-au uitat cum, în urmă cu câţiva ani, un alai pedeserist în frunte cu Adrian Năstase l-a condus pe Gabriel Bivolaru la Parchet în semn de protest faţă de convocarea acestuia.
    Respectiva solidaritate ar putea fi pusă în legătură cu blândeţea pedepsei încasate de Bivolaru în raport cu mărimea prejudiciului adus bugetului de stat, adică buzunarelor fiecăruia dintre noi. Şi asta în condiţiile în care zilnic sunt condamnaţi la aproape tot atâţia ani de închisoare o mulţime de amărâţi care au furat de-ale gurii precum Jean Valjean. Dar, ce să-i faci, Gabriel Bivolaru s-a născut sub o stea norocoasă, mai binevoitoare decât aceea a fratelui său vitreg, Gregorian. Ca dovadă că primul a fost "copil din flori". După ce legătura de rudenie dintre cei doi, descoperită şi făcută publică de "Evenimentul Zilei" încă de marţi, 30 martie, a fost negată de autorităţi, ulterior acestea s-au răzgândit confirmând ştirea care a devenit pentru majoritatea posturilor de televiziune subiect de mare show. Acest lucru i-a servit încă o dată lui Gabriel Bivolaru şi protectorilor săi, estompând ştirea potrivit căreia el s-ar fi aflat şi în spatele grupului de firme care a preluat RAFO Oneşti. În orice caz, în vreme ce Gregorian a fost hăituit şi de autorităţi şi de presă, de parcă era clona lui Osama bin Laden, Gabriel s-a predat discret, la ceas de noapte, gata tuns, ras şi frezat.
    Nu ştiu cum vor fi reacţionat ceilalţi telespectatori la tam-tam-ul din jurul lui Gregorian Bivolaru şi al MISEI, dar pe mine una câteva lucruri m-au revoltat şi în egală măsură m-au înspăimântat. În primul rând m-a şocat brutalitatea cu iz de mineriadă a intervenţiei jan­darmilor şi poliţiştilor care, în data de 18 martie, au atacat simultan 16 imobile în care se aflau membri MISA. Deşi nu au întâmpinat rezistenţă, aceştia au pătruns în locuinţe spărgând geamuri şi uşi. Sub ochii camerelor de luat vederi ei i-au lovit, trântit şi ţintuit la pământ sub ameninţarea armelor pe rezidenţii luaţi ca din oală. Ridicarea de bunuri personale fără consemnarea în procesul verbal a obiectelor confiscate ca şi filmarea de către personalul de in­tervenţie a celor găsiţi sumar îmbrăcaţi în propriile locuinţe sunt pro­cedee sau mai bine zis abuzuri specifice unor vremuri pe care le credeam apuse. Asta ca să nu mai vorbim de comportamentul incalificabil al unor aşa-zişi reporteri care, în loc de interviuri, au luat interogatorii, substituindu-se procurorilor. Şi pentru ca înscenarea să fie ca la carte, imaginile cu yoghinii din MISA îm­brânciţi de po­liţişti şi jandarmi mai mult sau mai puţin mascaţi însoţite de comen­tarii tendenţioase, instigatoare la adresa mişcării cu pricina despre care n-am înţeles exact în ce fel a păcătuit în condiţiile în care televiziunile româneşti promovează sexul în draci, penalităţile fiind cu totul neînsemnate. În orice caz, justiţia şi-a dat în petic cu interogatoriile făcute sub presiune şi mai ales cu hărţuirea tinerei Mădălina, "proba" numărul unu a anchetatorilor, care şi-a negat de­claraţiile făcute iniţial afirmând că a fost forţată de anchetatori să-l acuze pe Gregorian Bivolaru. Eliberarea acestuia ridică mari semne de întrebare privind legalitatea acţiunilor întreprinse împotriva lui.