În Săptămâna Patimilor, mai exact miercuri, guvernul a decis că data alegerilor locale pentru alegerea consiliilor judeţene, a consi­liilor locale, primarului municipiului Bucureşti şi a celorlalţi primari este 6 iunie. În funcţie de această dată se va stabili şi calendarul acţiunilor de organizare a alegerilor precum şi data începerii cam­paniei electorale. Cea oficială desigur, pentru că în fapt toate par­tidele au intrat deja în "focuri". Conform legii electorale, numita cam­panie oficială va începe în 6 mai şi se va sfârşi vineri, 4 iunie, pentru ca electorii să aibă timp să reflecteze în linişte până dumi­nică, 6 iunie, când se vor afla în cabina de vot cu ştampila în mână. Pentru a nu stresa electoratul, toate partidele fac apel la civilitate, la renunţarea la atacuri, la o campanie electorală în care să se dezbată idei şi soluţii. Dar o astfel de campanie este încă pentru România un lux, pentru simplul fapt că exerciţiul democratic este unul încă fraged. Dar şi tentaţia politicienilor de a câştiga voturi cu orice preţ este mare şi are greutatea ei în această ecuaţie. Exa­gerări există şi într-o parte şi într-alta. Politicienii noştri nu au găsit calea de mijloc. Pentru că altfel nu ne explicăm afirmaţiile şi acţi­unile unora dintre ei, acţiuni în urma cărora unele manifestări cultu­rale şi serbări populare (unele dintre ele hotărâte mai demult, sau cu dată tradiţională de organizare în această perioadă) au fost suspendate sau amânate. Şi asta de teamă ca nu care cumva or­ga­nizatorii (unii primari în funcţie) să câştige un plus de populari­tate, deci de voturi. Şi uite aşa, luna mai va fi o lună a tristeţii, o lună morocănoasă, încruntată şi încrâncenată. Doar pentru că par­tidele nu pot da dovadă de suficientă maturitate astfel încât să cadă la înţelegere ca în timpul acestor manifestări să renunţe la cam­pania electorală. Şi este acesta şi un semn al seriozităţii lor şi al candidaţilor pe care-i promovează. Mai mult, este un semn de in­consecvenţă pentru că un partid, care s-a opus prin reprezentanţii săi pentru organizarea unei acţiuni într-o localitate, a aprobat-o într-alta. În funcţie de interes, neneacă!
    Aceeaşi lege electorală prevede că mita electorală este inter­zi­să, fiind chiar prevăzute pedepse privative de libertate pentru cei care ignoră această reglementare. Deja s-a văzut cu ocazia sărbă­torilor de Paşte că legea ori nu este cunoscută, ori este privită cu nepăsare. Cazul cel mai flagrant este cel al primarului unei comune din sudul ţării care a oferit tuturor alegătorilor, pe bază de bon, câte un miel însoţit se sugerarea persoanei căreia trebuie să-i mulţu­mească pentru pomană printr-un vot. Astfel de fapte se vor mai pe­trece, aşa cum se vor petrece şi tot felul de concerte şi spectacole sponsorizate de partidele politice. Majoritatea artiştilor cu cotă au deja angajamente de campanie. Beneficiile pe care aceste specta­cole le vor aduce organizatorilor sunt însă destul de discutabile pen­tru că românii votanţi par a fi mai maturi decât clasa politică ce-i con­duce şi ne este greu să credem că, având deja experienţa a­legerilor trecute, se vor mai lăsa influenţaţi de un concert. Iar dacă afirmaţia este valabilă pentru concerte organizate cu scop electoral clar, ea este valabilă şi pentru acţiunile culturale tradiţionale, dar acum suspendate. Şi atunci, logic, frica este nejustificată. Tocmai de aceea este trist ca manifestări mari, de ţinută, să fie suspen­date, aşa cum este la fel de trist ca locul lor să fie luat de concerte, de multe ori îndoielnice.