Anul acesta, înainte de Paşti, în timpul sărbătorilor şi chiar puţin după, PSD-ul a fost alături de mine şi de familia mea aşa cum le-a fost alături, desigur, şi altor concetăţeni. Astfel, în Săptămâna Pati­milor, am cules din cutia poştală de acasă o felicitare de la dl pre­fect Mugurel Liviu Sârbu şi două (identice) de la viceprimarul de Alba Iulia Marius Rotar. Le mulţumesc din inimă amândurora, cu atât mai mult cu cât liderii PNL-ului, PD-ului, PRM-ului, UDMR-ului, PNŢCD-ului, PUR-ului, AP-ului şi ai altor partide s-au făcut că plouă într-un stil frustrant pentru orice alegător, mai ales pe vreme moho­râtă, cauzatoare de inundaţii.
    În sfârşit, cel mai emoţionant eveniment postpascal a fost pri­mirea unei "Invitaţii la Şedinţa festivă consacrată «Zilei Presei Ro­mâne»", care va avea loc, în prezenţa şi sub patronajul Excelenţelor lor Domnul Ion Iliescu, Preşedintele României, şi Domnul Adrian Năstase, Premierul României, în sala «CA Rosetti» a Palatului Par­lamentului, în data de 16 aprilie a.c., de la ora 11.00". Dat fiind faptul că până acum n-am mai avut parte de o invitaţie ase­mă­nă­toare, m-a cuprins o emoţie copleşitoare. Dar vai, pe când mă pre­găteam să consult Mersul Trenurilor, mi-am adus aminte că preşe­dintele Ion Iliescu are dubii în privinţa instituirii Zilei Presei Române. "Eu vreau să mă mai gândesc, pentru că nu doresc să facem pre­cum în bancul cu copiii care vroiau să ajute o bătrână să traverseze strada, când ea nu dorea să traverseze. Dacă cei cărora li se adresează nu vor să traverseze strada, trebuie să-i lăsăm în pace", a declarat marţi şeful statului, referindu-se la nemulţumirile pe care le-a creat în rândurile ziariştilor ideea instituirii unei zile a presei autohtone, având în vedere faptul că există deja o zi în care se sărbătoreşte, la nivel internaţional, libertatea de expresie. În lumina celor de mai sus, habar n-am dacă invitaţia rămâne valabilă. În orice caz, după euforia iniţială, eu am ajuns să sper ca ea să fie revocată întrucât mă sperie gândul că, aflându-mă în preajma preşedintelui, aş putea să cad pradă charismei sale devastatoare, inclusă de unii comentatori la capitolul magie sau hipnoză.
    Discuţiile legate de Ziua Presei sunt însă un mizilic faţă de con­tro­versele legate de Catedrala Mântuirii Neamului. Ţinute oarecum în frâu pe timpul sărbătorilor de Paşti, acestea au reizbucnit cu forţă imediat după, sub forma unui scandal între Primăria Capitalei şi Gu­vernul României care a dat undă verde demolării Monumentului Eroilor Comunişti din Parcul Carol. Operaţiunea, încredinţată firmei Aedificia Carpaţi contra sumei de 1,5 milioane de dolari, a fost de­clanşată ieri, deşi Traian Băsescu anunţase marţi că va ataca în contencios administrativ scoaterea mausoleului amintit de pe lista monumentelor istorice, în vederea demolării lui şi a construirii pe respectivul amplasament a Catedralei. Potrivit primarului Capitalei, demolarea Mausoleului din Parcul Carol se face "cu ajutorul unor infracţiuni în serie". El a subliniat în acest sens încălcarea Planului Urbanistic General al Bucureştiului, care are statut de lege la nivelul Capitalei.
    S-ar părea că legea este de partea edilului-şef al Capitalei dar, chiar dacă n-ar fi aşa, amplasarea Catedralei Mântuirii Neamului pe un fel de cimitir, căci aşa ceva este Mausoleul din Parcul Carol, nu ni se pare de bun augur. După cum un semn rău ni se pare a fi şi ig­norarea punctelor de vedere avizate ale asociaţiilor arhitecţilor care s-au pronunţat împotriva amplasării Catedralei în Parcul Carol. În felul acesta s-a făcut abstracţie de faptul că, înainte de a deveni o Casă a Domnului, Catedrala este un edificiu monumental care cere soluţii excepţionale de încadrare urbanistică, o concepţie arhi­tectu­rală extrem de bine articulată, pe măsura rolului său de element formator al imaginii Bucureştiului de mâine. Cei care au împărţit so­cietatea în două tabere, pro şi contra construirii Catedralei în Parcul Carol sau oriunde altundeva, fără a prezenta variante comparative şi ignorând aspectele juridice precum şi sentimentele comunităţii nu cred că sunt preocupaţi de mântuirea neamului ci de atragerea de partea lor a Bisericii Ortodoxe Române în perspectiva apropiatelor alegeri.