Editorial
Mausoleul comuniștilor și Catedrala Neamului
    Anul acesta, înainte de Paști, în timpul sărbătorilor și chiar puțin după, PSD-ul a fost alături de mine și de familia mea așa cum le-a fost alături, desigur, și altor concetățeni. Astfel, în Săptămâna Pati­milor, am cules din cutia poștală de acasă o felicitare de la dl pre­fect Mugurel Liviu Sârbu și două (identice) de la viceprimarul de Alba Iulia Marius Rotar. Le mulțumesc din inimă amândurora, cu atât mai mult cu cât liderii PNL-ului, PD-ului, PRM-ului, UDMR-ului, PNȚCD-ului, PUR-ului, AP-ului și ai altor partide s-au făcut că plouă într-un stil frustrant pentru orice alegător, mai ales pe vreme moho­râtă, cauzatoare de inundații.
    În sfârșit, cel mai emoționant eveniment postpascal a fost pri­mirea unei "Invitații la Ședința festivă consacrată «Zilei Presei Ro­mâne»", care va avea loc, în prezența și sub patronajul Excelențelor lor Domnul Ion Iliescu, Președintele României, și Domnul Adrian Năstase, Premierul României, în sala «CA Rosetti» a Palatului Par­lamentului, în data de 16 aprilie a.c., de la ora 11.00". Dat fiind faptul că până acum n-am mai avut parte de o invitație ase­mă­nă­toare, m-a cuprins o emoție copleșitoare. Dar vai, pe când mă pre­găteam să consult Mersul Trenurilor, mi-am adus aminte că preșe­dintele Ion Iliescu are dubii în privința instituirii Zilei Presei Române. "Eu vreau să mă mai gândesc, pentru că nu doresc să facem pre­cum în bancul cu copiii care vroiau să ajute o bătrână să traverseze strada, când ea nu dorea să traverseze. Dacă cei cărora li se adresează nu vor să traverseze strada, trebuie să-i lăsăm în pace", a declarat marți șeful statului, referindu-se la nemulțumirile pe care le-a creat în rândurile ziariștilor ideea instituirii unei zile a presei autohtone, având în vedere faptul că există deja o zi în care se sărbătorește, la nivel internațional, libertatea de expresie. În lumina celor de mai sus, habar n-am dacă invitația rămâne valabilă. În orice caz, după euforia inițială, eu am ajuns să sper ca ea să fie revocată întrucât mă sperie gândul că, aflându-mă în preajma președintelui, aș putea să cad pradă charismei sale devastatoare, inclusă de unii comentatori la capitolul magie sau hipnoză.
    Discuțiile legate de Ziua Presei sunt însă un mizilic față de con­tro­versele legate de Catedrala Mântuirii Neamului. Ținute oarecum în frâu pe timpul sărbătorilor de Paști, acestea au reizbucnit cu forță imediat după, sub forma unui scandal între Primăria Capitalei și Gu­vernul României care a dat undă verde demolării Monumentului Eroilor Comuniști din Parcul Carol. Operațiunea, încredințată firmei Aedificia Carpați contra sumei de 1,5 milioane de dolari, a fost de­clanșată ieri, deși Traian Băsescu anunțase marți că va ataca în contencios administrativ scoaterea mausoleului amintit de pe lista monumentelor istorice, în vederea demolării lui și a construirii pe respectivul amplasament a Catedralei. Potrivit primarului Capitalei, demolarea Mausoleului din Parcul Carol se face "cu ajutorul unor infracțiuni în serie". El a subliniat în acest sens încălcarea Planului Urbanistic General al Bucureștiului, care are statut de lege la nivelul Capitalei.
    S-ar părea că legea este de partea edilului-șef al Capitalei dar, chiar dacă n-ar fi așa, amplasarea Catedralei Mântuirii Neamului pe un fel de cimitir, căci așa ceva este Mausoleul din Parcul Carol, nu ni se pare de bun augur. După cum un semn rău ni se pare a fi și ig­norarea punctelor de vedere avizate ale asociațiilor arhitecților care s-au pronunțat împotriva amplasării Catedralei în Parcul Carol. În felul acesta s-a făcut abstracție de faptul că, înainte de a deveni o Casă a Domnului, Catedrala este un edificiu monumental care cere soluții excepționale de încadrare urbanistică, o concepție arhi­tectu­rală extrem de bine articulată, pe măsura rolului său de element formator al imaginii Bucureștiului de mâine. Cei care au împărțit so­cietatea în două tabere, pro și contra construirii Catedralei în Parcul Carol sau oriunde altundeva, fără a prezenta variante comparative și ignorând aspectele juridice precum și sentimentele comunității nu cred că sunt preocupați de mântuirea neamului ci de atragerea de partea lor a Bisericii Ortodoxe Române în perspectiva apropiatelor alegeri.
Maria Lucia MUNTEANU