Timpul n-a mai îngăduit ca distinsa doamnă Rozalia Boda, după ştiinţa mea, cea mai în vârstă locuitoare a judeţului, să împlinească un secol şi doi ani de existenţă. Firavă şi mărunţică, truditoare şi echilibrată în toate, Rozalia Boda şi-a încheiat socotelile cu lumea pământească în casa cu nr. 25, str. Moţilor, Alba Iulia, în dimineaţa zilei de sâmbătă. Îşi pregătise demult plecarea la cele veşnice. Cu zeci de ani în urmă îşi cumpărase un sicriu pe care l-a păstrat în podul casei.
    Ne-a părăsit cu discreţie încă un mărturisitor al atâtor evenimente cruciale ce au marcat viaţa României. Câte va fi avut de spus despre necazurile îndurate în primul război mondial, despre bucuria Marii Uniri de la Alba Iulia, despre ororile celui de-al Doilea Război Mondial şi despre minunatele haine de lux ieşite din mâinile ei de croitoreasă pentru o clientelă selectă. Şi înainte, şi după moartea soţului, acum 21 de ani, Rozalia Boda a trăit prin cele trei fiice pe care le-a adus pe lume. Odată cu letopiseţul centenar s-a dus o pilduitoare viaţă de echilibru, frumuseţe morală şi demnitate umană. Alba, ţara întreagă este mai săracă de un veac de istorie încrustată într-o trestie gânditoare. Cuvine-se să ne plecăm cu tăcută smerenie peste amintirea celei care a fost distinsa doamnă Rozalia Boda.
    Dumnezeu s-o primească în pace şi să-i dăruiască veşnicia! (S.T.)