Efervescenţa care a cuprins deja de câteva luni bune clasa poli­tică românească aflată în pragul primului examen electoral al aces­tui an poate fi măsurată nu numai prin declaraţiile tot mai nume­roase şi mai agresive ale reprezentanţilor partidelor, hai să le spu­nem tradiţionale (PSD, PRM, PNL, PD şi chiar PUR), ci mai ales prin apariţia unei puzderii de partide mici. Vorbim aici de mai "ve­chile" (un an sau doi de la înfiinţare) Acţiunea Populară, Uniunea pentru Reconstrucţia României, Partidul Noua Democraţie, dar şi de unele foarte tinere: Partidul Noua Generaţie (aproape mort, dar re­înviat prin notorietatea patronului Stelei - Gigi Becali) sau Frontul De­mocrat. Mai nou se pare că şi unii sindicalişti s-au săturat de pacte cu partidele mari, pacte care nu au adus cine ştie ce beneficii sindicaliştilor, ci doar unora dintre liderii lor, decizând să-şi con­stituie propriul partid. Liderul Blocului Naţional Sindical - Dumitru Cos­tin a anunţat luni, 19 aprilie, decizia BNS de a-şi înfiinţa un partid "care să reprezinte interesele membrilor de sindicat", un par­tid care nu va avea deci cine ştie ce doctrină clară. Cât despre pro­gram este evident că el depinde de numitele interese ale sindi­ca­liştilor. Nici despre doctrinele sau programele celorlalte partide men­ţionate nu ştim deocamdată prea multe. Poate că-şi păstrează muniţia pentru campania electorală?
    Toţi liderii acestor partide, fără excepţie, au declarat sus şi tare că au decis iniţierea sau înscrierea într-o formaţiune politică nouă pentru că s-au săturat de băltirea puturoasă din partidele existente. Ei şi adepţii lor vor să promoveze un nou tip de politică şi politician, unul aplecat cu adevărat spre problemele cetăţeanului, un politician tânăr şi deschis la minte într-o formaţiune politică căreia nu i se poate reproşa vreo greşeală din trecut. Vor să fie eleganţi şi să propună spre dezbatere electorală teme profunde. Care va fi însă succesul lor? Este destul de uşor de apreciat pentru că electoratul român nu este încă destul de matur pentru a accepta un astfel de politician şi politica lui, chiar dacă a apărut deja un curent de opinie favorabil schimbării modului dâmboviţean de a face politica. Acest curent a fost sesizat însă şi de vulpoii trecuţi prin ciur şi prin dâr­mon ai partidelor "clasice", care au decis să-i vină în întâmpinare propunând mai mulţi tineri şi mai multe femei pe listele lor e­le­cto­rale. Este o adevărată fervoare pe această temă la fiecare partid. Mai mult, guvernul a decis că nu pot fi depuse liste electorale pe care nu se regăsesc în proporţie de 10% femei. Iar partidele au sup­ralicitat: PSD - 30%, PND - 40%, PD - 25%...
    Desigur că promovarea tinerilor şi a femeilor este o idee bună, dar în felul în care se face acum, aproape cu forţa, rezultatele s-ar putea să nu fie cele scontate şi să ajungă pe locuri eligibile şi chiar în funcţii persoane a căror valoare este doar cea de a fi tânăr sau de a fi femeie. Criteriile experienţei, inteligenţei şi capabilităţii cad în a­ceste cazuri pe locul doi sau chiar mai jos, lăsând impresia că nici femeile, nici tinerii nu se pot afirma într-o competiţie deschisă cu ceilalţi membri ai partidelor, că nu sunt decât nişte asistaţi politic aşa cum persoanele nevoiaşe sunt asistate social. Ar fi mult mai normal ca în interiorul partidelor să existe căi clare şi deschise pen­tru ca tinerii şi femeile să acceadă în zonele rarefiate ale politicii. Asta ar însemna ca "ăi bătrâni" să nu le pună piedici, să-i promo­veze şi consilieze continuu, nu numai în momentele electorale, când pot avea ceva de câştigat de pe urma lor. Şi atunci pare mai morală decizia de a face paşi în politică sub sigla unor partide noi. Necazul e că paşii vor fi mici şi greu de făcut, mai ales la început, iar pentru cei care se grăbesc aceasta nu este soluţia.