Lăudat de unii pe drept sau pe nedrept, hulit de alţii într-un stil la fel de arbitrar şi de lipsit de nuanţe, iată că Parchetul Naţional An­ticorupţie şi-a întocmit Raportul pe anul 2003, manifestându-şi dis­ponibilitatea de a-l prezenta Parlamentului. Aici, însă, surpriză, dar nu prea mare şi nici imposibil de anticipat. Şefii celor două Camere au fost apucaţi brusc de grija statului de drept ale cărui principii ar fi, vezi Doamne, încălcate prin dezbaterea în forul legiuitor a docu­mentului, deşi acesta conţine cazuri deja bine cunoscute şi cu un minim potenţial exploziv: ex-ministrul Integrării Hildegard Puwak şi banii UE intraţi în buzunarele familiei sale, consilierul guvernamental Fănel Păvălache, cazul Vanghelie, privatizarea RAFO-Oneşti ori a­fa­cerile murdare ale unor baroni locali precum Gheorghe Savu din Ia­lomiţa şi Florin Serac din Bihor. În preocuparea lor obsesivă pen­tru imagine, liderii PSD din Parlament se tem că textul ar da apă la moară opoziţiei într-o eventuală dezbatere la Senat şi la Camera Deputaţilor şi se străduiesc din răsputeri să nu-l pună pe ordinea de zi. "Întrucât nu este vorba despre un raport de activitate al unei in­stituţii subordonate sau controlate de Parlament - PNA fiind în com­ponenţa puterii judecătoreşti - acesta nu trebuie adoptat sau res­pins în plen. Poate fi cel mult dezbătut la nivel politic, dar mă în­do­iesc de utilitatea acestei dezbateri", a declarat pesedistul Doru Ioan Tărăcilă, vicepreşedintele Senatului. Potrivit unei note din cotidianul "Adevărul", în care am găsit şi exemplele de corupţie de mai sus, pre­şedinţii celor două Camere, Nicolae Văcăroiu şi Valer Dorneanu, au stabilit miercuri seara, la telefon, că raportul nici nu va fi dis­tri­buit tuturor parlamentarilor, ci doar membrilor Birourilor Perma­nen­te, liderilor de grup parlamentar şi aleşilor din Comisiile juridice, ur­mând ca oportunitatea dezbaterii în plen să fie stabilită ulterior.
    Referitor la acest subiect, liderul grupului PD, deputatul Emil Boc a subliniat că, potrivit legii, documentul trebuie prezentat în faţa par­lamentarilor, chiar dacă Parchetul este instituţie autonomă, orga­nizată sub autoritatea Ministerului Justiţiei. El a mai declarat că nu se pune problema încălcării principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât parlamentarii nu desemnează şi nu revocă şefimea PNA, ci doar discută raportul de activitate. Deputatul democrat a mai afirmat că deţine informaţii potrivit cărora Executivul intenţionează să emită o ordonanţă de urgenţă prin care să fie eliminată obligaţia PNA de a depune raportul la Parlament.
    Nu întâmplător, desigur, toate aceste dezbateri au avut loc într-un moment în care în presa noastră a răzbătut un studiu GfK, a cărui principală concluzie ar fi că "mita fluidizează activitatea guver­namentală". Fiind realizat de un institut german de notorietate (GfK), studiul amintit beneficiază de multă credibilitate. Potrivit a­ces­tuia, majoritatea românilor consideră că Guvernul nu are un inte­res real de a lupta împotriva corupţiei. În România, procentul per­soa­nelor care împărtăşesc această opinie a crescut de la 54% în 2001, la 71% la sfârşitul anului 2003. GfK consideră că aparatul gu­vernamental pur şi simplu nu ar putea funcţiona fără mită. În cursul prezentării studiului, Cosmin Alexandru, preşedintele GfK România, a spus că "mita a devenit parte integrantă a vieţii celor mai mulţi din­tre români şi că, în asemenea condiţii, ei consideră că nu are rost să lupte împotriva acesteia, întrucât ea a existat dintotdeauna şi va exista în continuare". Potrivit studiului, poliţiştii, oficialii şi oa­menii de afaceri corupţi formează o reţea şi se susţin reciproc. În România, 88% din populaţie crede în existenţa acestor reţele de corupţie, iar pensionarii percep cel mai puţin acest fenomen.
    Potrivit studiului GfK, în ceea ce priveşte percepţia corupţiei ca fenomen generalizat, 86% dintre români cred că trăiesc într-un stat din ce în ce mai corupt. Nivelul acestei percepţii a crescut faţă de 2001, când respectivul indicator înregistra 75%. Studiul GfK a fost realizat în ţările Europei Centrale şi de Est, pe baza datelor colec­tate la sfârşitul anului 2003 - începutul anului 2004. Comentariile ni se par de prisos.