Nu ştiu dacă aţi observat, dar în primăvara aceasta se poartă Cea­uşescu. În consecinţă, un număr nu chiar nesemnificativ de pu­blicaţii dar şi de posturi de televiziune sapă din greu după informaţii referitoare la fostul dictator, scoţând la lumină de-a valma chestiuni arhicunoscute şi câte o prospătură numai bună de captat atenţia unui electorat din ce în ce mai blazat şi mai puţin interesat de politică. În aceste demersuri se ascunde un soi de fals apolitism, care îi scuteşte pe autorii aşa-ziselor dezvăluiri senzaţionale de re­flectarea realităţii cotidiene, al cărei cenuşiu n-are nimic de-a face cu triumfalismul discursurilor propagandistice de la lansările în stil american ale candidaţilor PSD.
    Stilul acesta, ca şi alte maniere mimând occidentalizarea so­ci­etăţii româneşti i-a lăsat reci pe autorii Raportului "Naţiuni în tran­ziţie 2003", realizat de prestigioasa organizaţie americană pentru apărarea democraţiei "Freedom House". Documentul, referitor la ce­le 27 de ţări foste comuniste, analizează principalele domenii care definesc o societate democratică: procesul electoral, societatea ci­vi­lă, independenţa presei, sistemul de guvernare, cadrul con­sti­tu­ţional, legislativ şi juridic, respectiv corupţia, acordând o notă pentru fiecare în parte. Concluziile, exprimate în note pentru domeniile mai sus menţionate, nu sunt câtuşi de puţin îmbucurătoare în privinţa României, excepţie făcând societatea civilă care ar fi înregistrat u­nele progrese. Principalul vinovat pentru eşecuri este considerat par­tidul de guvernământ. De altfel, în totalitatea sa, raportul se con­stituie într-un aspru rechizitoriu la adresa regimului Iliescu-Năstase. Astfel, autorii susţin că democratizarea României a fost îngreunată în mod semnificativ de foştii membri ai nomenclaturii comuniste, reuniţi în Frontul Salvării Naţionale, formaţiune devenită astăzi Par­tidul Social Democrat. De asemenea, analiştii americani nu se sfiesc să afirme că, în decembrie 1989, în România a avut loc o lovitură de stat dată de Ion Iliescu, "care s-a autointitulat preşedinte interimar după fuga lui Ceauşescu". Una dintre principalele con­cluzii ale raportului este că integrarea euroatlantică a României a fost mult întârziată de lovitura de stat din decembrie 1989. Anul 1996 este identificat cu trecerea la democraţie, după 2000 procesul electoral fiind dominat de PSD.
    Ca un răspuns, probabil, la acuzaţiile americanilor, dl. Ion Iliescu s-a lansat vineri, la sediul Prefecturii Argeş, într-un atac furibund la adresa Opoziţiei, lăsând baltă echidistanţa la care îl obligă prin Constituţie ipostaza de şef al statului. Luând în braţe stindardul interesului naţional, preşedintele a făcut apel la continuitate politică, indiferent de rezultatul alegerilor din acest an. Mai pe şleau, în e­ventualitatea în care Opoziţia ar câştiga scrutinul, liberalii şi demo­craţii ar da dovadă de "barbarism şi sălbăticie", dacă ar demola re­alizările pesediste în domeniul reformelor (?) şi ar schimba politica de guvernare dusă de actuala Putere. Nici un cuvânt, însă, despre felul în care politica respectivă a făcut ca România să se confrunte pentru prima oară cu spectrul suspendării procesului de aderare la Uniunea Europeană. În schimb, dl. Iliescu i-a acuzat pe liberali şi pe democraţi pentru întârzierea procesului de aderare, întrucât în perioada 1997-2000 s-ar fi preocupat numai de denigrarea pre­decesorilor lor şi de demolarea măreţelor înfăptuiri ale acestora. În opinia lui Ion Iliescu, nu ar trebui să se repete experienţa alternanţei la putere din 1996, întrucât aceasta s-a dovedit păguboasă din punct de vedere economic şi al "profitului european".
    Faptul că, din 2000 încoace, PSD a invocat drept cauză a tuturor eşecurilor sale "moştenirea grea" a guvernării anterioare a fost, de­si­gur, trecut cu vederea de selectivul preşedinte al României. Dar electoratul s-ar putea să fie mai puţin amnezic.