Deşi vremea a fost bună în week-end şi ne-am fi putut bucura de zilele de 1 şi 2 mai, oricât de mult şi-ar fi băgat coada partidele, marea Sărbătoare a Europei Unite, care tocmai a primit 10 noi state membre, ne-a stricat tot cheful. Pentru că am fi vrut să fim şi noi acolo, în plutonul cu Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria, ţări ale căror drapele au fost înălţate la Dublin în vreme ce un cor de 500 de copii a cântat Oda Bucuriei de Ludwig van Beethoven. Ne-ar fi plăcut la nebunie ca în noaptea de vineri spre sâmbătă să ieşim în pieţele oraşelor noastre şi să ne îmbrăţişăm, ca în decembrie '89, să bem şampanie şi să dansăm în cinstea reprimirii noastre în familia din care am fost scoşi cu forţa... unor împrejurări istorice mai distrugătoare decât bomba atomică. Ca să nu suferim prea tare, Antena 1 ne-a adus la ştiri un bătrân maghiar care s-a declarat împotriva extinderii Uniunii Europene dar, slavă Domnului, acesta era un simplu cetăţean şi nu unul dintre guvernanţii Ungariei care, după cum se vede, au făcut tot ceea ce trebuia pentru ca ţara lor să intre în selectul club care este UE.
    Printr-o coincidenţă aproape cinică, taman în preziua extinderii UE, preşedintele Ion Iliescu şi-a reiterat opiniile originale privind economia de piaţă, afirmând că aceasta are o serie de "virtuţi", dar cultivă "individualismul feroce", iar "oamenii devin fiare". El a pre­ci­zat că acest "individualism feroce" se manifestă prin dorinţa de a acumula bogăţii, adăugând că este nevoie de mai multă solidaritate umană. Aceste aprecieri au fost făcute la ceremonia de decernare a premiilor concursului "Istoria mea - Eustory", ediţia a III-a, la care au participat 399 de elevi. Tinerii se vor fi întrebat, desigur, de ce dau buzna părinţii lor şi celelalte neamuri în ţările cu "individualism feroce", chiar şi când acestea sunt atacate cu bombe şi ameninţate în mod explicit de terorişti?
    În sfârşit, revenind la extinderea UE, trebuie spus că aceasta a de­venit o comunitate-gigant, cei 450 de milioane de locuitori situ­ând-o după China şi India. Nota de plată pentru cei 75 de milioane de noi cetăţeni va fi de 27,5 miliarde de euro între 2004-2006. Adevărata problemă nu este însă preţul acesta de 25 de euro anual pe cap de locuitor, ci adoptarea noii Constituţii europene, în absenţa căreia întreaga Uniune ar fi paralizată. Un alt motiv de îngrijorare ţine de moştenirea comunistă a Ungariei, Cehiei, Poloniei, Slovaciei şi Sloveniei. Oficialii de la Bruxelles sunt încă alarmaţi de nivelul corupţiei, de birocraţia şi de infrastructura nesatisfăcătoare din a­ces­te cinci ţări care vor avea de trudit între 15 şi 40 de ani pentru a fi în pas cu restul Europei. În privinţa statelor baltice, problema cea mai delicată este moştenirea sovietică, îngreunată de sensibilitatea Rusiei care nu oboseşte să avertizeze că nu va permite ca UE să-i pună în pericol interesele.
    Dacă la nivelul celor 15 vechi membri ai UE se pun asemenea probleme, nici în grupul nou-veniţilor euforia nu este totală. Noii mem­bri sunt nemulţumiţi în primul rând de faptul că cetăţenii lor nu vor putea munci cu drepturi egale în ţările dezvoltate din UE decât peste doi ani, în condiţiile în care, exceptând Suedia, Irlanda şi Marea Britanie, celelalte ţări au luat măsuri de natură să le apere piaţa de "invazia" esticilor. În plus, există temerea că avantajul costurilor mai reduse îi va determina pe marii investitori să se orienteze spre nou-veniţi în loc să-şi dezvolte afacerile pe care le au deja în Uniunea Europeană. Cu alte cuvinte, şi în Paradis sunt probleme. Că am vrea să avem şi noi genul acesta de bătăi de cap este însă foarte adevărat. Tot ce putem face în acest moment este să ne bucurăm că gimnastele noastre sunt primele din Europa, că Naţionala de fotbal a României a bătut măr Germania şi că "Unirea" a învins Bacăul lui Sechelariu, baron PSD, altminteri de neatins nici măcar cu o floare.