Am intrat triumfal în NATO, cam tot aşa în campania electorală, vom adera la Uniunea Europeană, deci trebuie să dăm dovadă de clemenţă. Primul pas l-a făcut, într-un veritabil parteneriat, Minis­terul Finanţelor, cu avizul F.M.I., de a acorda înlesniri la plata da­toriilor companiilor de stat care au arierate cât nu pot duce. Cu largheţea-i binecunoscută statul - bun tătuc - va scoate de la naf­talină un mic ajutor financiar de vreo 8.000 de miliarde de lei, va îngheţa datoriile fiilor risipitori, care trebuie să-şi recunoască şi să-şi plătească nechibzuinţele în următorii ani.
    Marea iertare este adeseori o instituţie de rang înalt potrivită unor coloşi, nicidecum unor biete SRL-uri, mai degrabă ameninţate cu desfiinţarea decât cu iertarea.
    Şi pentru că tot ne grăbim să dregem faţa lucrurilor cu gel şi fard, parlamentari zeloşi au propus la mijlocul acestei săptămâni "ges­tionarea unor vulnerabilităţi" precum: reforma în justiţie, lupta îm­po­triva corupţiei, protecţie socială, într-un ultim gest de supremă grijă pentru liniştea publică.
    Chiar şi Cartea albă privind apărarea şi securitatea naţională a fost "editată" tardiv, mai la sfârşitul mandatului organului legislativ, deşi ar fi trebuit să fie expusă în debutul acestuia. S-or fi gândit par­lamentarii noştri că strategia de securitate naţională putea funcţiona proverbial după preceptul: "Apără-mă, Doamne, de prieteni, că de duş­mani mă apăr singur"? Cu o incredibilă putere de iertare guver­nanţi şi opozanţi au admis consonant problematica securităţii naţio­nale, chiar dacă unii au găsit în cuprinsul ei "riscuri asimetrice" (!?) la adresa siguranţei naţionale. Motivul consensualităţii a fost şi el tălmăcit: totul e bine, când se termină cu bine, chiar dacă lucrarea legislativă trebuia executată acum vreo trei ani şi ceva în urmă.
    Buni şi iertători suntem şi în faţa ameninţărilor severe. Protecţia procurorilor ameninţaţi pentru anchetele penale în cazuri de crimă organizată se face cu înţelegere, cu blândeţea "monitorizării" per­soanelor suspectate de emiterea ameninţărilor cu moartea la adre­sa procurorilor sau a familiilor acestora. Nici alarma cu bombă - deşi s-a dovedit falsă - de la Televiziunea Română - nu a avut darul să-i înăsprească sufleteşte pe cei vizaţi.
    Cu adevărat suntem cumsecade. O recunosc, o dată în plus, da­că mai era cazul, internaţionalii europeni prin glasul lui Gunther Ver­heugen, care ne dă noi asigurări privind aderarea României la Uniu­nea Europeană că suntem în cărţi, facem parte din runda actuală. Am fost onoraţi şi de o primă vizită a unui oficial NATO, Jaap De Hoop Scheffer, secretarul general al Alianţei, care admiră momentul intrării României în NATO.
    Aproape că eşti copleşit de multitudinea semnalelor pozitive care se revarsă de peste tot: de la guvern, din gazete, de la radio şi televizor, de pe scenă, de unde nu te aştepţi.
    În locul lovirilor, violenţelor, crimelor, şomajului şi imigrării s-au ţe­sut poduri, drumuri lungi şi asfaltate, conducte nesfârşite cu apă lim­pede, ziduri de protecţie socială, programe de acţiuni şi per­spe­ctive şi multe alte lucruri frumoase nedemne de vreo scriere SF ci nu­mai potrivite pentru oameni buni, cetăţeni destoinici, devotaţi...