Românul are senzaţia că trăieşte în aceste zile două vieţi paralele, în două Românii pa­ralele. Una când merge la piaţă sau la magazin şi se confruntă cu aceleaşi preţuri cărora greu le poate face faţă sau se dă bătut când trebuie să-şi plătească factura la gaz, energie, întreţinere, telefon, care de la o lună la alta urcă pre­cum nişte navete spaţiale. O a doua Românie e cea a campaniei electorale unde se spun, ne referim mai ales la tocşourile de pe sti­clă atâtea enormităţi că ţi se face părul măciucă. Unii n-au nici un fel de charismă, sunt neobrăzaţi, se ceartă de faţă cu moderatorul ca la tarabă, încât acesta se uită ca găina în lemn la saltimbanci, alţii se bâlbâie şi li se strecoară hiatusuri lungi între subiect şi predicat. Din puţinele discuţii purtate cu cei aşteptaţi la urne pe 6 iunie, aceştia nu numai că nu pricep nimic din bâlbâielile "catin­daţilor", dar se miră cine i-a trimis acolo. Nu ne legăm, Doamne fereşte, de look-ul lor fizic, pentru că aşa i-a făcut mama natură, ci de ceea ce le poate mintea, noroc că autorul "Originii speciilor" nu-i aude. Mugur Ciuvică şi Dumitru Dragomir fac o mare confuzie: B1 nu este un parc zoologic unde animalele (porci, boi, măgari, câini ş.a.) sunt pomenite firesc, în mod frecvent, ci un post public de televiziune. Le sugerăm acestora să mai consulte din când în când DEX-ul, precum şi autenticitatea actelor de studii. Ultima apariţie la televiziune la un tocşou a lui nea Emil cederistul a fost o revelaţie năucitoare: a demonstrat muritorilor de rând legătura indestructibilă dintre geologie şi politică. De Băsescu ce să mai spunem. Ce s-ar face locuitorii Capitalei dacă iubirea domniei sale pentru mase s-ar fi materializat într-o singură groapă, cea a Marianelor, cu o supra­faţă de vreo 175.000 de kmp şi o adâncime de peste 11 km? Ar fi înghiţit desigur tot Bucureştiul cu Palatele Parlamentului şi Victoriei cu tot. Poate s-ar fi salvat câinii vagabonzi şi şobolanii care au o presimţire uluitoare a dezastrelor.
    Toate astea se întâmplă paralel cu mulţimea de informaţii, unele false, altele de-a dreptul nocive pe care le difuzează posturile de radio şi televiziune. Fluxul de informaţii creează iluzia ţinerii la curent a populaţiei cu tot ceea ce se întâmplă în lume şi cu tot ce se descoperă în legătură cu trecutul nostru. Bunăoară, ni se aduce la cunoştinţă faptul că Eminescu a fost victima unui complot internaţional, că Aurel Vlaicu a fost asasinat, că la demonstraţia din 21 decembrie 1989 a participat un grup de diversionişti bine or­ganizat. Ni se mai vorbeşte despre bătăile dintre găştile de cartier, despre identificarea unor lacrimi pe obrajii de vopsea ai Fecioarei Maria dintr-o icoană, despre coborârea de către pompieri a unei pisici dintr-un copac înalt.
    Cum noi românii suntem cam naivi şi uneori duşi cu pluta cre­dem că ne aflăm în buricul evenimentelor. În realitate este vorba doar de bombe fumigene care ascund adevărul despre România, ţara aflată - din cauza foştilor pecerişti şi securişti avizi încă de putere - într-o situaţie dezastruoasă. Primirea celor 10 ţări în UE n-a fost prezentată de mass-media ca un eşec dureros al unui popor împiedicat de proprii săi conducători să se afirme printre celelalte ţări ale lumii. Ziarele s-au întrecut în a relata despre "umilirea" Ger­maniei la fotbal de către echipa noastră naţională. S-a scris că "le-am dat jos pantalonii germanilor". Poate chiar aşa a şi fost, dar tot atât de adevărat e că am văzut ceea se putea vedea într-o astfel de împrejurare. Ţara arde şi nouă ne arde de glume.