Aşa cum v-am mai informat, PNL, PD şi UDMR au contestat tragerea la sorţi a ordinii partidelor politice pe buletinele de vot, pe motiv că Partida Rromilor Social Democrată din România a fost trecută ca partid parlamentar. Preşedintele Nicolae Butan a primit o adresă din partea Camerei Deputaţilor, semnată de preşedintele Va­ler Dorneanu, care a confirmat că PRSD nu este partid parlamentar, aşa că tragerea la sorţi s-a repetat, ieri, la sediul Biroului Electoral Judeţean. În continuare vă prezentăm ordinea finală pe listele de consilieri judeţeni, cu precizarea că primele 6 partide parlamentare îşi vor păstra aceleaşi poziţii şi pe listele de con­silieri locali şi la primari: 1. PUR 2. PNL 3. PRM 4. UDMR 5. PSD 6. PD 7. PND 8. PNG 9. PER 10. PUNR 11. Partida Rromilor Social Democrată 12. Acţiunea Populară 13. Uniunea Culturală a Rutenilor din România 14. PNŢCD.
    Pentru circumscripţiile din judeţ, ordinea pe listă se menţine la par­tidele parlamentare neschimbată, urmând ca listele să fie com­pletate de partidele neparlamentare prin tragere la sorţi.

---

    Luni, 17 mai 2004, la Primăria municipiului Sebeş a avut loc o întâlnire de lucru cu reprezentanţii firmei germane GETRAG FORD. Reprezentanţii companiei ce vor să investească în industria auto au vizitat Parcul Industrial Sebeş-Alba, în vederea identificării unei lo­caţii adecvate implementării proiectului de investiţii.
    La întâlnirea de la Primăria Sebeş au participat pe lângă repre­zentanţi ai comunităţii de afaceri, prefectul Mugurel Liviu Sârbu şi preşedintele Consiliului judeţean Alba, domnul Eugen Popa. (F.R.)

---

      Dracula Parc, Autostrada Braşov-Borş şi investiţia minieră pri­vată de la Roşia Montană sunt trei proiecte de anvergură care se doresc a fi implementate în România. Ce au în comun cele trei, e simplu: încă din faza de proiect veneau cu investiţii de sute de milioane de dolari. Numai la Roşia Montană este vorba de peste 500 de milioane de dolari. Dar mai au ceva în comun: toate aceste obiective au fost atacate intens, iar în jurul lor s-au purtat şi se mai poartă "războaie psihologice" în care se cheltuiesc milioane de dolari, ONG-urile fiind finanţate din greu cu verzişori şi mai rar cu lei autohtoni. De aici am tras concluzia firească că interesele pentru stoparea acestor megainvestiţii, bune sau rele, asta trebuie să o spună specialiştii, vin din afara graniţelor României. În cazul Roşia Montană am prezentat şi dovezi certe: finanţarea unor broşuri şi reviste cu bani de la fundaţii maghiare, site al unui ONG local din Roşia Montană găzduit pe un server de la Budapesta, donaţii şi sponsorizări venite de afară etc. Ca să nu mai vorbim că de când a început să se discute despre acest proiect, la Roşia Montană stră­inii aduşi de protestatari mişună mai ceva ca albinele la stupul cu miere. E drept că o investiţie de peste 500 de milioane de dolari înseamnă un pot mare, dar ne întrebăm de ce "luptătorii ecologişti", în frunte cu Green Peace, nu s-au legat cu lanţurile de porţile "uzinei morţii" din Zlatna. Ei au preferat să se manifeste împotriva Roşiei Montane la Bucureşti, legaţi de Arcul de Triumf. Dacă aşa au con­siderat că este mai bine, treaba lor, să fie sănătoşi. "Pionieratul" în ale protestatului cu clişee de genul "se dărâmă, se moare, dacă se vor realiza aceste proiecte", a început cu Dracula Parc. Nu discut dacă proiectul lui Agathon era bun sau rău, constat însă că o investiţie de milioane de dolari a fost pusă la pământ de aceleaşi ONG-uri şi personaje controversate, "militante ecologiste" de pro­fesie mercenare. Folosesc acest termen pentru că ONG-urile care s-au opus la Dracula Parc şi Roşia Montană, şi mai nou la con­tractul cu Bechtel sunt culmea, cam aceleaşi şi iarăşi aceleaşi. Programele de anti-lobby sunt extrem de generoase, iar multe fi­nanţări au fost făcute chiar publice (vezi "Terra mileniului III", "Alba­mont", în cazul Roşia Montană, "Alburnus Maior"). Şeful de cam­panie schiţează atacul, se lansează mesaje apocaliptice, se fac presiuni asupra clasei politice şi se scindează guvernanţii, se arun­că diverse semne de întrebare şi aşa începe totul. După ce îşi în­cheie contractul, "intoxicatorul şef" îşi ia coada între picioare şi pleacă. La Bucureşti, la Brăila, prin Anglia sau mai ştiu eu pe unde. Întrebaţi-i pe aceşti mercenari ce contracte grase au încasat şi cine le-a plătit? Pentru a fi cât mai credibili, protestatarii atrag de partea lor instituţii naţionale, vezi poziţia Academiei Române şi a Bisericii Ortodoxe, muzee şi institute culturale reprezentative. Este şi cazul Muzeului Naţional de Istorie din Cluj Napoca, al profesorului Piso, care după ce s-a dat la proiectul Roşia Montană, acum face "varză" autostrada Braşov-Borş, pe motiv că vor fi distruse 14 situri arheo­logice. Păi atunci să nu mai facem nimic şi să rămânem coada lumii civilizate. Ceea ce se întâmplă acum la Roşia Montană poate avea acelaşi rezultat ca la Sighişoara. Adică investitorul să se sa­ture de şicane şi să plece. Atunci când la Sighişoara proiectul a căzut, primarul, consiliul local şi oamenii au sărit ca arşi, pentru că au pierdut o investiţie care putea să le rezolve viitorul. Aşa, oraşul a rămas vai de capul lui, cum îl cunoşteam înainte, cu şomaj, cu să­răcie şi cu un orizont pierdut. De pierdut nu au avut decât oamenii, pentru că "militanţii ecologişti" au marcat şi şi-au încasat lefurile de mii de dolari. Sighişoara a rămas în anonimat, cu excepţia festi­va­lului medieval din ce în ce mai slab de la an la an.
    Toate aceste aspecte bizare au intrat şi în atenţia serviciilor se­crete româneşti, care practic încep, în premieră, un nou tip de mun­că. Le va fi greu să identifice cine este clientul care finanţează lobby-ul antiromânesc. Dar poate mai interesant ar fi să aflăm cine vrea cu orice preţ să avem o ţară săracă, care poate fi controlată şi călcată în picioare în orice moment. Războiul psihologic nu este unul purtat la "vedere" ci, dimpotrivă, armele sunt ascunse bine de ochii noştri. Om fi noi fraieri, dar nu şi tâmpiţi să înghiţim găluşca cu "dragostea" faţă de natură şi de mediu. Aici e vorba de mulţi bani.
    Ce se va întâmpla la Roşia Montană nu ştiu, pentru că nu sunt oracolul de la Dămăroia. O concluzie se poate trage însă: în urma acestor dispute rămân comunităţile locale, ce vor continua să tră­iască într-o sărăcie lucie, iar oamenii se vor întreba cine le-a decis soarta şi unde au greşit.