Ocupat cu treburile din ograda proprie, vezi alegerile locale şi sco­rul ce se va înregistra după turul doi de scrutin, Guvernul Năs­tase n-a apucat să se bucure prea mult de bila albă pe care summitul de la Bruxelles i-a dat-o pentru eforturile depuse pentru a încheia negocierile capitolelor rămase restante privind aderarea la Uniunea Europeană. Aşadar, Europa ne priveşte cu ochi buni şi ne-a întins o mână caldă, urmând ca noi să dăm dovadă de seriozitate, să ne respectăm angajamentele luate privind lichidarea capitolelor rămase încă nefinalizate. După cum se ştie, se mai află în discuţie încă şase capitole - cele mai dificile - dar am primit undă verde că vom intra la pachet cu Bulgaria care şi-a făcut toate temele înaintea noastră, în ianuarie 2007. Am scăpat de teama că atât România cât şi Bulgaria vor fi puse în rând cu Turcia şi că integrarea noastră ar putea fi amânată pentru câteva decenii. S-ar putea ca gestul Consiliului European de la Bruxelles să aibă la bază unele raţiuni politice şi dacă stăm să privim istoric lucrurile şi umărul pus de ţara noastră de-a lungul sutelor de ani la pacea şi securitatea Europei, realitatea că merităm să fim primiţi la sânul maicii Europe este pe deplin justificată. În altă ordine de idei, diplomaţia românească a fost persuasivă şi convingătoare, Bucureştiul având la ora aceasta relaţii foarte bune cu cele mai multe capitale europene. Merită sub­liniat şi dialogul susţinut pe care Guvernul României l-a avut şi-l are cu reprezentanţii administraţiei europene de la Bruxelles. Una peste alta, mai din simpatie, mai din obligaţie Uniunea Europeană ne-a deschis drumul spre sistemul de valori care guvernează astăzi democraţia continentului şi unde ţara noastră a avut din totdeauna părticica sa de contribuţie, de progres la panteonul culturii şi civilizaţiei europene.
    Fără doar şi poate că deciziile internaţionale de o asemenea importanţă au la bază în primul rând interesele. Ori acest interes european se manifestă acum faţă de România şi Bulgaria, ţările care au plătit cel mai mare tribut comunismului adus pe tancuri din inima Rusiei. Era prin urmare firesc ca aceste ţări ale sudului şi estului european să fie invitate cândva la masa comună. Cert este că Europa unită ce se naşte astăzi sub ochii noştri a fost gândită în linii mari mai de mult, încă de pe vremea fostei Pieţe comune, de Francois Mitterand şi Helmuth Kohl. Ei au invitat pentru prima oară România şi Bulgaria, şi apoi statele baltice, la summit-urile eu­ropene ale anilor '90, alături de aşa-numitul grup de la Vişegrad - Po­lonia, Ungaria, Cehia şi Slovacia. Practic, Europa se întinde în mod natural până la intersecţia cu fostul spaţiu sovietic, incluzând însă şi cele trei state baltice. Elocvent este faptul că Europa se va extinde până la Prut şi Carpaţi, apoi urmează o perioadă de ceaţă în care nu se va şti când va mai urma o nouă extindere.
    N-am fi realişti şi loiali dacă am crede că este vorba deja de o cursă câştigată. S-a spus şi se ştie că după semnarea Tratatului de aderare, România şi Bulgaria vor fi intens monitorizate pentru a-şi pune în practică angajamentele luate. O rază de speranţă pentru România este că economia începe să-şi revină. Ea va beneficia de efectul suspendării vizelor pentru românii ce călătoresc în spaţiul Schengen. Valuta adusă de cei peste trei milioane de români ce lu­crează în străinătate, aşa zisele avantaje ale "economiei de graniţă" au o bună perspectivă de integrare europeană. Consumul a crescut în România, iar investiţiile străine s-au dublat faţă de aceeaşi pe­rioadă a anului trecut. Salariul minim va creşte, România va primi subvenţii de la Uniunea Europeană în viitorii trei ani de circa 4 mi­liarde euro pentru dezvoltarea agriculturii. Numeroase alte fonduri europene vor fi primite pentru dezvoltarea infrastructurii, a tu­ris­mului. Totul e ca aceşti bani să încapă pe mâini bune şi să fie între­buinţaţi pentru obiectivele destinate. Deci, depinde cum vom şti noi să ne gestionăm viitorul.