Ieri, la Bucureşti, în prezenţa baronesei Emma Nicholson şi a lui Jonathan Scheele, a fost discutat noul pachet legislativ în domeniul protecţiei copilului, care a fost promulgat în luna iunie a acestui an şi are aplicabilitate începând din luna ianuarie 2005. Iată cele mai importante legi conţinute de acest pachet:
    *LEGEA NR. 272/21.01.2004, privind protecţia şi promovarea drep­turilor copilului. Aceasta responsabilizează părinţii privind exer­citarea drepturilor lor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti; obligă au­torităţile administraţiei publice locale să sprijine familia, prin di­ver­sificarea serviciilor accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevo­ilor copilului; abordează într-un mod complex principiile şi drepturile care stau la baza dezvoltării personalităţii co­pilului (drepturile co­pi­lului, mediul familial şi îngrijirea alternativă, sănătatea şi bunăstarea copilului, educaţia- activităţi re­creative şi culturale, protecţia specială a copilului lipsit permanent sau temporar de ocrotirea părinţilor etc); stipulează că apărarea drepturilor şi a libertăţilor copilului se rea­lizează prin INSTITUŢIA AVOCATULUI POPORULUI; serviciul public specializat pentru protecţia copilului, existent în subordinea con­si­liilor judeţene (DGPDC) şi serviciul public de asistenţă socială (DJAS, fost ISTPH), se reorganizează ca direcţie generală de asis­tenţă socială şi protecţie a copilului; stabileşte că finanţarea sis­temului de protecţie a copilului se realizează din sursele bugetului local, de stat, donaţii, sponsorizări şi alte forme private de contribuţii băneşti permise de lege. *LEGEA NR. 273/21.06.2004, privind re­gimul juridic al adopţiei. Aceasta abrogă o serie de acte normative perimate şi aduce o serie de noutăţi aliniate la legislaţia inter­na­ţi­o­nală (consimţământul părinţilor nu se mai dă în faţa notarului public, ci în faţa instanţei judecătoreşti, ca şi consimţământul adoptatorului şi al copilului, dacă acesta a împlinit 10 ani; încuviinţarea adopţiei este exclusiv de competenţa instanţelor judecătoreşti; adop­ţia inter­naţională este posibilă doar dacă adoptatorul domiciliat în stră­ină­tate este bunicul copilului; Comitetul Român pentru Adopţii (CRA) se organizează în Oficiul Român pentru Adopţii etc.). *LEGEA NR. 274/21.06.2004, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Ofi­ciului Român pentru Adopţii. Oficiul va prelua toate atribuţiile în domeniul adopţiei, pe care le avea CRA, urmând să coordoneze şi să supravegheze activităţile de adopţie, realizând cooperarea inter­naţională în acest sens; finanţarea sa se asigură de la bugetul de stat, precum şi din alte surse, în condiţiile legii; în această lege sunt specificate funcţiile şi atribuţiile specifice Oficiului: constituie evi­den­ţa centralizată a copiilor adoptabili şi a familiilor adoptatoare, încheie acorduri de colaborare cu autorităţile centrale şi cu organizaţiile ne­gu­vernamentale din alte state, care au atribuţii în domeniul adopţiei, autorizează ONG străine şi române să desfăşoare activităţi în do­meniul adopţiei, pe teritoriul ţării noastre, urmăreşte evoluţia co­pilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi familia adoptatoare, pe o pe­rioadă de cel puţin 2 ani de la încuviinţarea adopţiei, depune di­li­genţele necesare pe lângă autorităţile statului unde este adoptat co­pilul, pentru ca acesta să beneficieze de garanţiile existente, în ca­zul unei adopţii internaţionale ş.a.m.d.
    La discuţiile de la Bucureşti, pe marginea acestui nou pachet le­gislativ, a participat şi d-na Lenica Bucur, director executiv al DGPDC Alba. Vom reveni cu amănunte, la reîntoarcerea dânsei din capitală. (I.H.)