Dacă cineva şi-ar fi propus să monitorizeze televiziunile noastre între 7 iunie şi 7 iulie, în scopul desemnării unei imagini dominante, ar fi constatat, cred, că piscina lui Erbaşu a fost ca un magnet pen­tru realizatorii de telejurnale şi talk-show-uri având ca temă moartea miliardarului. Subiectul în sine pare să-i fascineze pe reprezentanţii mass-media, unii dintre aceştia lăsându-se folosiţi ca plătitori de po­liţe prin inducerea ideii că bietul om a fost umilit, şantajat, ba poate chiar asasinat de către sau la comanda unor politicieni ori afacerişti pe cât de ticăloşi pe atât de puternici. Aceştia sunt arătaţi cu degetul precum victimele sau martorii cu bandă pe ochi din di­verse reportaje cu atrocităţi. Marţi seara, de exemplu, în Obser­vatorul Antenei 1 s-a spus că în biletul de adio scris de Erbaşu fi­gurau patru nume grele pe care unul dintre cei mai influenţi oameni din România, dacă nu cumva cel mai influent nu le-ar dori făcute publice pentru nimic în lume. În mod automat telespectatorul se întreabă cine este cel mai influent om din România şi îşi răspunde singur în funcţie de informaţiile şi discernământul de care dispune iar (re)sentimentele sale se vor îndrepta către respectiva persoană.
    În sfârşit, "investigaţiile" au ajuns până în satul natal al lui Erba­şu, unde au fost intervievaţi fraţi, veri, cumnaţi şi colegi de şcoală ai defunctului, care au declarat la unison că omul nu s-ar fi sinucis în nici un caz, întrucât de copil era robust şi vesel. "Jurnalul Naţional" de marţi l-a împroprietărit post-mortem pe Erbaşu cu un al treilea fiu, iar în ediţia de miercuri a publicat descoperirea că, în ciuda de­claraţiilor familiei şi avocaţilor, omul de afaceri avea urgentă nevoie de lichidităţi, fapt pentru care, cu patru zile înainte de a muri, el a făcut în nume propriu un împrumut de 500.000 de dolari de la Eu­rom Bank, pe care l-a garantat cu toate bunurile sale mobile pre­zente şi viitoare. Pe cine trebuia să plătească Erbaşu cu atâta bă­net şi, mai ales, pentru ce? - iată întrebarea lansată de ziarul lui Dan Voiculescu.
    Sinucidere sau crimă, moartea lui Erbaşu şi-a pus amprenta asupra "stilului" sinuciderilor din ultimele 30 de zile în care s-au înregistrat mai multe aruncări de la înălţime. Medicii psihiatri au fost de părere că, pe lângă temperaturile ridicate din ultima vreme, de vină este şi mediatizarea excesivă a cazului amintit, care i-ar fi in­fluenţat pe depresivi.
    Aşa stând lucrurile, recenta ieşire la rampă a preşedintelui I­liescu, care s-a întâlnit cu liderii PSD la Cotroceni, nu poate fi decât binevenită căci ea a dat mult de lucru presei, plaja speculaţiilor fiind foarte largă. Extrem de dur, d-l Iliescu s-a arătat nemulţumit de rata "sinuciderilor" din partid, el cerând mai multe capete (a se citi de­misii) care să dea socoteală pentru rezultatele alegerilor locale din luna iunie. Tatăl PSD-ului a criticat vehement corupţia din partid, ce­rând asanarea lui. În cazul în care aceasta nu se va produce, d-l Iliescu s-ar putea lepăda de PSD. Impresia generală a fost însă că d-l Iliescu nu s-a adresat de fapt liderilor PSD ci direct electoratului pe care încearcă să-l seducă încă o dată cu imaginea sa de poli­tician sărac şi cinstit. Poate că d-l Ion Iliescu nu este bogat, dar în anturajul său au existat întotdeauna persoane amestecate în scan­daluri de corupţie mai mari sau mai mici, de care el nu s-a delimitat niciodată. Aşa că supărarea atribuită premierului Adrian Năstase în urma perdafului prezidenţial pare justificată. Unele ziare au avansat chiar ipoteza că Năstase ar ţine pe masă demisia din funcţia de preşedinte al PSD, el fiind excedat de şicanele pe care i le-a făcut de patru ani încoace mentorul Iliescu.