Şcoala adaugă vieţii sentimente şi trăiri care se imprimă pe placa sufletului exact şi pentru totdeauna. Timpul trece pentru toţi la fel şi, în lupta permanentă pentru existenţă şi dreptate, cu greu ne ho­tă­râm să ne exprimăm prin ceva recunoştinţa şi preţuirea pentru lo­curile dragi şi oamenii iubiţi.
    Pe parcursul anilor, Liceul Agricol Ciumbrud s-a afirmat ca o uni­tate de elită a învăţământului agricol transilvan, fiind apreciată de către instituţiile de stat şi de opinia publică pentru rezultatele deo­sebite obţinute în pregătirea profesională, de cultură generală şi ci­vică a generaţiilor de elevi. Un număr mare de absolvenţi ai Liceului Agricol din Ciumbrud au urmat cursurile învăţământului superior de­venind ingineri horticoli, economişti, medici veterinari, profesori, me­dici umani, farmacişti, jurişti.
    Plecând de la aceste considerente, un colectiv de cadre dida­ctice, s-a gândit să aducă un omagiu meritat Liceului din Ciumbrud (înfiinţat în anul 1935), la a 70-a aniversare, prin editarea unei lucrări monografice care să cuprindă povestea instituţiei de la înfiinţare pâ­nă în prezent. Pentru realizarea acestui deziderat se aşteaptă aju­torul absolvenţilor, de la care este binevenit sprijinul documentar (cu realizările personale, fotografii), cât şi sprijinul financiar sub forma unor sponsorizări, donaţii etc. De asemenea, absolvenţii sunt rugaţi să popularizeze această acţiune.
    Cei interesaţi sunt rugaţi să sune la telefonul 0258/861192 iar pen­tru sprijinul financiar s-a deschis contul 2511.2-3912.1/ROL la BCR Aiud, titular de cont Maria Domşa, absolventă din promoţia 1974.

---

    Astăzi, 10 iulie 2004, în Cimitirul Maieri din Alba Iulia se deschide o fereastră de pământ pentru cea care a fost Mărioara Puşcaş. O fereastră pe care va zbura sufletul ei într-o lume mai bună, într-o gră­dină niciodată veştejită şi întotdeauna curată. O grădină mare cât dum­nezeirea care nu are nici o limită, şi în care sunt munţi, şi pă­duri, şi ape curgătoare..., mai frumoase decât acelea pe care atât de mult le-a iubit ca aici, pe Pământ. "Mări", aşa cum îi spuneau toţi prieteni ei din ţară şi de peste hotare, a plecat şi ne-a lăsat mai să­raci şi mai singuri. Da, noi am rămas singuri, căci ea nu a fost niciodată singură: a avut permanent în jurul ei familia (pentru care a fost mai ocrotitoare decât un părinte) şi marea familie a monta­niarzilor. Fondatoare a CETM "Albamont", cu peste 20 de ani în urmă, preşedinte al acestei ONG până de curând, Mărioara Puşcaş a fost mentor pentru nenumărate generaţii de iubitori ai muntelui şi, chiar dacă nu a lăsat descendenţi direcţi (căci singura căsătorie pe care a încheiat-o vreodată a fost cu muntele), în urma ei stau, în şir nesfârşit, cei pe care i-a educat, cei pe care i-a învăţat cărările mon­tane şi cărările vieţii totodată, le-a insuflat dragostea ei pentru Cre­aţie şi i-a mobilizat cu energia ei uluitoare pentru un trup atât de plăpând. Un şir nesfârşit de discipoli, de ucenici, care-i spun azi "Drum bun şi vreme bună"... (I.H.)