"Joaca de-a demisia" pe care a practicat-o Adrian Năstase, şi des­pre care analiştii politici cred că a fost în măsură să-l surprindă pe Ion Iliescu, s-a dovedit a fi, în cele din urmă, o fază pregătitoare a unei "operaţii estetice" pe care a suferit-o partidul de guver­nă­mânt. Surprinzător, o operaţie realizată tot după ideea "conserva­torului şi anacronicului" Ion Iliescu, ceea ce demonstrează faptul că "bunicuţa" a rămas "eminenţa cenuşie" a PSD, chiar dacă există în interiorul partidului două echipe tot mai clar conturate şi o încleştare surdă între cei doi exponenţi ai puterii, Iliescu şi Năstase. (În­cleştare despre care se consideră în general că este o "reglare a raporturilor de putere dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria".) Cei doi lideri (al căror divorţ ar însemna realmente scindarea, pră­buşirea PSD şi trecerea în opoziţie) s-au tatonat reciproc, au coa­gulat în jurul lor cele două echipe, dar am fi naivi dacă am crede că vreunul a câştigat ceva după temporara tranşare a crizei. Adrian Năstase pare a avea acum un ascendent, pentru că şi-a impus punctul de vedere în faţa lui Ion Iliescu, după ce şi-a fluturat ame­ninţător demisia, iar în cele din urmă a procedat la remaniere, după cum îşi declarase intenţiile. Adică a separat activitatea de partid de cea de guvernare, după modelul "cine-i ministru e ministru şi guver­nează, iar cine se ocupă de problemele partidului, face activitate de partid şi pregăteşte alegerile din toamnă...". Dar să nu uităm că acest "punct de vedere" al lui Năstase, după cum spuneam, este o idee pe care a emis-o tot Iliescu, la întâlnirea pe care a avut-o luni (5 iulie a.c.), cu conducerea PSD.
    Bineînţeles, ar putea fi considerat un câştig pe termen scurt al lui Adrian Năstase faptul că acesta a reuşit să-şi împingă "pe linie moartă" din punct de vedere politic nişte adversari interni mai mult sau mai puţin declaraţi, că şi-a format o nouă echipă guver­na­mentală, că şi-a evaluat sprijinul central şi din teritoriu, conso­lidându-şi oarecum poziţia. Dar s-ar putea ca "bunicuţa" să mai aibă un as pe mânecă, din moment ce a avut subtilitatea de a-şi impune ideea chiar prin "adversarul" său, fără să fie nevoit să fluture măcar vreo ameninţare. Şi poate că în interiorul PSD, imaginea ce i se cre­ează lui Năstase (aceea a unui "reformator ce se confruntă cu un adversar conservator şi anacronic"), este contraproductivă pentru primul ministru. Fiindcă, trebuie să recunoaştem, de reforma internă se tem foarte mulţi pesedişti cu state vechi de serviciu, iar aceştia ar putea face corp comun la momentul potrivit, pentru ca lucrurile "să se schimbe, dar să rămână cum au fost"...
    Pe ansamblu, partidul, echipa integrală, nu a câştigat însă nimic. Decât o "cosmetizare", o "rotire de cadre", un nou amestec al per­sonajelor politice, iar tensiunile percepute de electorat în sânul par­tidului nu sunt un semnal de punere în ordine a lucrurilor, ci un semnal de panică din partea unei formaţiuni ce simte că alunecă de pe piscul puterii.