Luni seara, posturile de televiziune care se respectă şi-au în­trerupt emisiunile pentru a anunţa prinderea şoferului Petru Nica, "cel mai căutat om din România", suspectat că ar fi comis "furtul secolului". Au urmat alte şi alte întreruperi pentru a face loc ediţiilor speciale cu reporteri frenetici povestind emoţionaţi cum a fost cap­turat Petru Nica în vila din Snagov, în care se ascunsese cu cea mai mare parte din bani. Am văzut intrarea în casă, forfota mas­caţilor, maşina în care au fost depozitate sacoşele cu bani precum şi figura cam buimacă a lui Petru Nica, fotogenicul infractor pe care, din motive necunoscute, l-a umflat râsul în timp ce un poliţist îi şoptea ceva la ureche. În cele din urmă am fost părtaşi la conferinţa de presă a chestorului de poliţie Marian Tutilescu, care a făcut faţă cu brio tirului de întrebări, dovedind că este nu doar un excelent profesionist ci şi un personaj cu umor. Deşi prinderea după numai o săptămână a lui Petru Nica poate fi considerată un record pentru Poliţia Capitalei şi pentru Poliţia română în general, e greu să nu te întrebi de ce autorităţile nu dau dovadă de aceeaşi operativitate în cazuri mult mai grave, în care pagubele sunt de zeci sau sute de milioane de dolari. Pentru că, să fim serioşi, cele trei milioane şi ceva de dolari furaţi din autovehicului blindat al CPI Security re­prezintă un mizilic faţă de pagubele produse prin devalizarea Bancorex-ului, de exemplu. Sau prin comparaţie cu celelalte tunuri trase în perioada postrevoluţionară de "mafia gulerelor albe" care domină Guvernul, Parlamentul, lumea afacerilor şi cam tot ce miş­că-n ţara asta. Acest lucru îl ştiu de altfel foarte bine şi premierul Adrian Năstase şi preşedintele Ion Iliescu pentru că, dacă nu le-ar şti, n-ar fi atât de speriaţi de perspectiva alegerilor din toamnă şi nu şi-ar arunca mâţa moartă unul în ograda celuilalt.
    În sfârşit, apropo de alegeri, preşedintele Iliescu a primit un a­front din partea Alianţei D.A. ai cărei lideri, Stolojan şi Băsescu, au declinat invitaţia de a se prezenta la Cotroceni pentru aşa-zise con­sultări. Motivând acest gest fără precedent, preşedintele PNL a explicat că liderii Alianţei nu vor să fie părtaşi la "politica de sfidare a Constituţiei pe care preşedintele Iliescu o desfăşoară încă din perioada premergătoare campaniei electorale". E vorba, desigur, despre susţinerea de către Ion Iliescu a unor candidaţi PSD în alegerile locale şi apoi despre amestecul preşedintelui în criza pe care o traversează partidul de guvernământ.
    Dacă tot ne aflăm în sfera gesturilor fără precedent, să sem­na­lăm şi poziţia adoptată de Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, ÎPS Pimen, faţă de măsurile de securitate "excesive" luate de autorităţi la Mânăstirea Putna, cu ocazia comemorării domnitorului Ştefan cel Mare. ÎPS Pimen a acuzat cu fermitate modul infam în care au fost trataţi credincioşii veniţi la marea sărbătoare: "ca nişte terorişti şi borfaşi". Înaltul ierarh a afirmat că întreaga conducere de la Bu­cureşti este "o rămăşiţă a Partidului Comunist" şi l-a comparat pe Iliescu cu Ceauşescu. Ziarele locale au relatat de altfel cum ÎPS Pimen şi-a încercat toiagul pe spinarea sepepiştilor, pentru a facilita accesul credincioşilor în curtea mănăstirii.
    Dl Ion Iliescu, acuzat şi de făţărnicie împreună cu premierul A­drian Năstase întrucât ar fi stat la Liturghie picior peste picior, s-a supărat şi a declarat că ÎPS Pimen ar trebui să-şi ceară scuze. În opinia lui, cetăţenii au participat "cu demnitate şi entuziasm la ma­nifestările de la Putna, într-o atmosferă de consens şi res­pon­sa­bilitate". Intelectualii care au participat la comemorarea de la Putna au fost însă de cu totul altă părere. Indiferent dacă s-au numit Andrei Pleşu, H.-R. Patapievici, Cristian Tudor Popescu sau Mircea Dinescu, ei au deplâns la unison "trierea poporului" după criterii "de se­curitate" şi ţinerea lui la distanţă prin garduri de protecţie şi se­pe­pişti obraznici şi agresivi.