Suntem, iată, în plin sezon turistic dar, în afară de litoral, peste tot aproape bate vântul. Doar câte unul-doi turişti răzleţi. Frumu­seţea rezervaţiilor şi bogăţiile naturale ale ţării noastre au deja faimă în Europa şi chiar în lume, dar ele sunt prea puţin accesibile tu­riştilor străini. Şi chiar celor români. Nici n-ar trebui să privim prea departe pentru a vedea un model de trai îmbelşugat asigurat prin turism. Vecina noastră, Ungaria, realizează deja anual mai mult de 50 la sută din Produsul Intern Brut (PIB) din turism! Şi, după cum ştim, nu are nici pe departe potenţialul turistic al României. Are, într-adevăr, o capitală modernă, cochetă - Budapesta, care atrage anual peste 5 milioane de turişti străini. Mai are Balatonul şi o zonă viniviticolă care reprezintă poate doar o treime din suprafaţa cultivată cu viţă de vie a ţării noastre. Este drept, în ultimii ani a reuşit să-şi croiască o infrastructură modernă, la nivel european. Nu are însă nici ieşire la mare, nici perlele montane româneşti. Nu are munţi precum Carpaţii, Bucegii, Ceahlăul sau Apusenii. Nu are nici peşteri unicat în Europa şi în lume. Nu are nici lacuri naturale în diversitate, de la cele salinice, de tratament balnear şi până la cele limpezi, de pescuit şi agrement. Nu are nici râurile şi pădurile pe care le avem noi. Fără să mai vorbim de zecile sau sutele de datini, obiceiuri şi tradiţii locale ce se derulează în decursul unui an.
    Ce ne lipseşte atunci nouă, românilor, pentru a putea avea un turism modern, civilizat, în stare să atragă miile sau milioanele de turişti străini şi totodată să ne asigure un trai mai bun, mai prosper? Mai mult ca sigur, ne lipseşte iniţiativa. Ne lipseşte o strategie turistică modernă la nivel naţional. Dacă în ceea ce priveşte turismul pe litoralul Mării Negre lucrurile au început să se mai mişte (deşi, între noi fie vorba, avem cele mai scumpe servicii) în privinţa tu­rismului montan, a celui rural în general, nu s-a făcut mai nimic. Aici, pe lângă o strategie naţională în domeniu mai este mare ne­voie de iniţiativă, de voinţă şi de pricepere din partea administraţiilor judeţene şi locale. Pentru că şi în turism, la fel ca în economie, trebuie început cu... începutul. Respectiv cu o infrastructură rutieră şi de comunicaţie modernă, care să asigure accesul rapid şi con­fortabil al turiştilor în zonele de frumuseţe şi de agrement. Să luăm exemplul judeţului nostru. Dacă în ceea ce priveşte comunicaţiile s-au făcut paşi importanţi, graţie activităţii inteligente şi pragmatice a Romtelecom Alba existând la ora actuală centrale şi posturi te­lefonice moderne chiar şi în cele mai îndepărtate cătune din Munţii Apuseni, în schimb la capitolul drumuri de acces stăm încă foarte prost. Peste tot s-au făcut mai mult cârpeli, nimic trainic. Poate actuala conducere a CJ Alba care în alegerile locale recente şi-a făcut un stindard din modernizarea drumurilor judeţene va gândi alocarea cu prioritate a fondurilor băneşti disponibile sau atrase prin credite ori alte forme pentru construcţia şi modernizarea drumurilor înspre zonele turistice cum ar fi Valea Sebeşului (Cabana Oaşa), Munţii Apuseni (accesul pe Muntele Găina, spre Arieşeni, Gheţarul de la Scărişoara, lacul de agrement de la Beliş, precum şi spre localităţi cu rezonanţă istorică - Abrud, Câmpeni, Vidra, Avram Ian­cu, Albac, Horea) şi, nu în cele din urmă, Blaj, Râmeţ, Rimetea, Poşaga, Ponor. Apoi mai este nevoie să se trezească la realitate comunităţile şi administraţiile locale. Trebuie reînviat şi pus în va­loare tot ceea ce reprezintă tradiţii, datini, obiceiuri. Trebuie căutate şi accesate fonduri pentru construcţia sau modernizarea unor pen­siuni turistice care să asigure turiştilor confortul dorit.
    Iată, spre exemplu, prin Programul SAPARD, la nivel de ţară sunt alocate actualmente pentru investiţii în domeniul turismului ru­ral 68 de milioane de euro, din care 38 de milioane de euro pentru construcţia de pen­siuni, iar restul pentru alte tipuri de turism rural. Măsura 3.4 prevede fonduri pentru construcţia integrală a unei pen­siuni, mobilarea acesteia, dotarea ei cu aparatură electronică, achi­ziţionarea de mijloace de transport, precum şi dezvoltarea unor fa­cilităţi de divertisment care pot include teren de sport sau chiar o piscină. Desigur, este nevoie şi de o anumită contribuţie bănească a beneficiarului. Totul este însă să vrem să facem un turism ade­vă­rat.