Evanghelia din această duminică relatează despre vindecarea celor doi orbi şi a unui mut, care avea demon. Fariseii bârfeau şi cârteau: "Cu domnul demonilor îi scoate pe demoni" (Matei 9, 34), însă prin Hristos se împlinea proorocia lui Isaia (proorocul) despre Mesia: "Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat" (Isaia 35, 5-6).
    Venind în lume, Mântuitorul a învăţat că toţi oamenii sunt egali înaintea lui Dumnezeu, iar dragostea dintre oameni trebuie să fie la fel de mare ca dragostea arătată lui Dumnezeu: "Dacă cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu!, dar pe fratele său îl urăşte, mincinos este. Pentru că cel ce nu-şi iubeşte fratele pe care-l vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vede. Şi această poruncă o avem de la El: Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu, să-l iubească şi pe fratele său" (I Ioan 4, 24-25).
    Faţă de suferinţă, Domnul Hristos a arătat un mare interes: "Milă voiesc, iar nu jertfă" (Matei 9, 13) şi "străbătea toate oraşele şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor" (Matei 9, 35).
    Apropiindu-ne de pericopa zilei de duminică (Matei 9, 27-35) cu sufletul curat şi descătuşat de orice grijă lumească, privind la Fiul lui Dumnezeu întrupat, Domnul Iisus Hristos, gândul pe care ni-l descoperă textul sfânt ne răscoleşte sufletul, îndeamnă la meditaţie, pocăinţă şi fapte bune: trebuie să fim sensibili la durerea celuilalt. Dumnezeu a rânduit ca să ne învăţăm a ne purta povara unii altora: "Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos" (Galateni 6, 2). (Legea lui Hristos este Legea Iubirii). Reţeta oferită de Sf. Ap. Pavel este plină de delicateţe. De multe ori suntem indiferenţi faţă de cei care suferă.
    Sfinţii Părinţi, împlinitori ai poruncilor dumnezeieşti, ne îndeamnă să ne ajutăm, să ne învăţăm, să ne îndrumăm unii pe alţii. Un înger i-a descoperit Avvei Pahomie că "voia lui Dumnezeu este aceea de a te pune în slujba oamenilor", iar Evagrie Ponticul spunea că adevăratul creştin "va socoti, după Dumnezeu, pe toţi oamenii ca pe Dumnezeu".
    În fiecare zi luăm cunoştinţă cu o lume plină de oameni care suferă. Apele inundă tot ce întâlnesc în calea lor; un uragan aduce moarte şi dezastre. Teroriştii ucid oameni nevinovaţi. Un bărbat a ucis pe cineva din familie. Părinţii divorţaţi se luptă pentru custodia copiilor lor etc. Cum putem să-i ajutăm? Să facem ce putem. Uneori, tot ce putem face este să ne rugăm. Alteori putem da bani sau să oferim asistenţă, alteori nu putem face altceva ca să-i ajutăm decât să plângem cu cei ce plâng. Domnul Hristos a plâns la mormântul lui Lazăr, ceea ce dovedeşte că Lui îi păsa de cei în suferinţă.
    Dacă cineva a trecut prin necazuri şi suferinţe, poate cel mai bine e să se apropie de cel necăjit şi întristat şi să-i toarne balsam pe rană, iar pilda pe care o voi reda este relevantă. Un slujitor al Domnului a participat la înmormântarea unei fetiţe. După slujbă este întrebat de tatăl acesteia: "Dumneavoastră aţi pierdut vreodată un copil care vă era scump?". "Nu" a fost răspunsul celui întrebat. "S-a putut simţi asta din cuvintele dumneavoastră". Atunci când facem din suferinţele celorlalţi propria noastră suferinţă, îi vom putea înţelege şi ajuta. Aşa era Mântuitorul Hristos.

---

    "Profesionalismul" administraţiei publice cen­trale a mai fost pro­bat o dată! La guvern nu se cunoaşte exact împărţirea administrativă a ţării. Fapt dovedit de o recentă adresă trimisă la... Primăria loca­lităţii Oarda de Sus. Cum poştaşul s-a dovedit mai competent, a­dresa trimisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a ajuns la destinatarul firesc, Primăria municipiului Alba Iulia. (A.D.)