Ultimele zile ne-au adus în plan internaţional recunoaşterea de­pli­nă a statutului tot mai consolidat al României ca ţară cu o demo­craţie autentică şi cu un rol important în plan internaţional. A fost vizita premierului Adrian Năstase la Washington şi New York, în­tâlnirea cu preşedintele SUA - George W. Bush, dar a fost şi vizita la Moscova şi semnarea Protocolului de schimbare a in­strumentelor de ratificare a Tratatului de bază româno-rus, fapt ce înseamnă intrarea în vigoare a acestui document. Este un eveniment politic important nu numai pentru sănătatea relaţiilor bilaterale dintre Ro­mânia şi Rusia, dar şi în planul mai larg al relaţiilor politice în zona Mării Negre şi în perspectiva integrării României în Uniunea Euro­peană. Nu trebuie să uităm nici "amănuntul" că odată membru de facto al NATO statul român are obligaţia de a stabili relaţii de bună vecinătate, mai ales în ideea extinderii alianţei. Desigur că Rusia nu-şi propune să devină membru al NATO dar vrea un parteneriat privilegiat cu Alianţa Nord-Atlantică. În perspectiva instalării în Ro­mâ­nia a unor baze militare americane, bunele relaţii româno-ruse sunt foarte necesare pentru ca Rusia să nu vadă în acest fapt un act de ostilitate. Iar asta într-un moment în care Ro­mânia este "prin­să" la mijloc într-un război al licenţelor între Rusia şi SUA, te­ma fiind licenţa pentru fabricarea celebrelor pistoale mitralieră Ka­laş­nikov pe care noi le producem fără licenţă de zeci de ani. Des­chizând o paranteză amintim că în contextul declarat al extinderii în continuare a acestei alianţe militare, România şi-a luat foarte în serios rolul de "dascăl" pentru aspiranţi: Macedonia, Albania şi Cro­aţia. Aflată pe un trend ascendent, ţara noastră devine un actor tot mai important în zona Europei Centrale şi de Sud-Est, ca să ne referim numai la zona de proximitate.
    Ambele vizite ale premierului Adrian Năstase sunt extrem de importante, dar totuşi, dacă e să facem o ierarhie, vizita la Moscova este mai plină de semnificaţii. Pe americani îi aşteptăm de zeci de ani şi mentalitatea colectivă a fost croită pentru a facilita o mare deschidere spre relaţii politice, economice şi culturale cât mai strânse. În schimb, deşi nimeni nu i-a vrut, au venit peste noi ruşii, cu toate necazurile unui sistem politic pe care nici măcar ei, ca popor, nu l-au apreciat pozitiv. Dar dacă l-au apreciat mai marii lor... Oricum, fără să mai insistăm, spunem că aceeaşi mentalitate co­lectivă deschisă spre America a fost cât se poate de reticentă faţă de Rusia. De aceea normalizarea relaţiilor bilaterale româno-ruse are un înţeles mai adânc. Dacă am semnalat deja semnificaţiile mi­litare să spunem că acum ni se deschide mai larg uşa unei pieţe de desfacere imense, pe care produsele româneşti au fost foarte bine apreciate înainte de 1989 şi care pot reveni la acest statut. Există şi o profundă semnificaţie culturală, care se împleteşte foarte strâns cu una politică: atitudinea ambelor state faţă de Republica Moldova, un spaţiu în care atât Rusia cât şi România joacă un rol important, un spaţiu pe care toţi îl doresc ieşit din marasmul economic, chiar dacă metodele de realizare sunt percepute diferit. Nu trebuie să uităm nici problemele pe care le au românii din Transnistria, ultima acţiune antiromânească a autorităţilor pro-ruse de la Tiraspol fiind închiderea Şcolii -internat din Tighina, fapt ce a lăsat pe drumuri câteva zeci de copii orfani români. Problemele a căror rezolvare stă în faţa diplomaţilor ruşi şi români sunt desigur mai multe. Acum însă bazele de discuţie sunt altele, mai favorabile.