Săptămâna trecută a "scăpat" în presă un sondaj IRSOP coman­dat de preşedinţia României, al cărui conţinut a fost mai puţin dis­cutat decât mobilul realizării lui, respectiv dorinţa lui Ion Iliescu de a-şi (re)defini relaţia cu PSD şi de a-i pune în cârcă lui Adrian Năs­tase declinul partidului. Ca dovadă că populaţia a fost investigată cu privire la activitatea şi viitorul politic al preşedintelui Ion Iliescu, o în­tre­bare referindu-se chiar la reîntoarcerea acestuia în PSD. De ase­menea, sondajul cuprinde întrebări vizând imaginea PSD, impresiile electoratului despre şansele acestui partid şi ale lui Adrian Năstase la alegerile din toamnă, personalitatea politică cea mai potrivită pen­tru funcţia de prim-ministru şi opiniile românilor despre unele perso­nalităţi de prim-plan ale scenei politice precum Mircea Geoană, Theo­dor Stolojan, Traian Băsescu, Ion Iliescu, Adrian Năstase.
    Printr-o ironie a sorţii, pe care d-l preşedinte n-a gustat-o deloc, una dintre concluziile cercetării IRSOP este chiar iminenţa sfâr­şi­tului epocii Ion Iliescu. Astfel, 42 la sută dintre intervievaţi cred că d-l Iliescu ar trebui să se retragă din politică, 47 la sută se declară împotrivă iar 10 la sută sunt nehotărâţi. Cu alte cuvinte, cu sau fără Ion Iliescu, viaţa merge înainte, după ce în mai toată perioada post­decembristă majoritatea românilor au fost dependenţi de celebrul zâmbet prezidenţial. Acest zâmbet a acoperit, se pare, multe de­fecte ale charismaticului Ion Iliescu, dacă ne gândim la ceea ce îi reproşează alegătorii acum: toleranţa excesivă faţă de corupţie şi co­rupţi (38 la sută), neimplicarea în protecţia socială (15 la sută), în crearea de noi locuri de muncă (11 la sută), incapacitatea de a împiedica declinul economic (12 la sută). În consecinţă electoratul aşteaptă ca d-l Ion Iliescu, odată revenit la cârma PSD, să schimbe conducerea partidului (14 la sută), să imprime mai multă seriozitate (7 la sută), să promoveze tinerii şi femeile (7 la sută), să orienteze partidul spre nevoile oamenilor (6 la sută). Realitatea este că d-lui Ion Iliescu îi va fi imposibil să împlinească asemenea aşteptări în con­diţiile în care din 1989 încoace ar fi avut tot timpul s-o facă, dacă ar fi vrut şi dacă ar fi putut. Dar poate că cel mai mult l-a durut pe d-l Ion Iliescu faptul că peste 60 la sută dintre subiecţii intervievaţi con­sideră că viitorul preşedinte al României, fie el Adrian Năstase, Theodor Stolojan sau Traian Băsescu, va fi mai bun sau cel puţin la fel de bun ca el, cel nedespărţit până acum de aura omului prezi­den­ţial.
    La fel de interesante ca slăbiciunile preşedintelui sunt şi meritele atribuite de electorat d-lui Ion Iliescu. Acestea ar fi: integrarea în NATO şi UE (44 la sută), asigurarea păcii şi stabilităţii (21 la sută), desfiinţarea vizelor (7 la sută) etc. Alegătorii informaţi ştiu însă foar­te bine că d-l Iliescu are mult mai puţine legături cu amintitele rea­lizări decât Guvernul şi că acesta, la rândul lui, ştie că integrarea euro-atlantică şi eliminarea vizelor s-au hotărât în cancelariile stră­ine din pricina primejdiilor cu care se confruntă marile puteri: tero­rismul şi recesiunea economică.
    Şi atunci, cum să nu fie supărat d-l Iliescu pe "fiul risipitor", A­dri­an Năstase, mai ales că cifrele despre PSD sunt foarte alar­mante. Astfel, 93 la sută dintre români cred că mulţi lideri pesedişti s-au folosit de putere ca să se îmbogăţească, 85 la sută apreciază că partidul de guvernământ este plin de lideri corupţi, iar 71 la sută con­sideră că PSD a favorizat întinderea corupţiei în ţară. Doar 5 la sută dintre intervievaţi cred că PSD şi-a îndeplinit angajamentele electorale, dar îi şi subliniază, în proporţie de 60 la sută, aroganţa. În traducere, PSD se poate aştepta la orice în toamnă, dar cel mai puţin la o victorie de felul celei prefigurate de sondajele dinaintea a­le­gerilor locale.