Cu ceva timp în urmă am citit o pildă deosebit de interesantă. Cică, undeva, trăia un leneş. Era omul nostru atât de leneş încât alţii îl spălau, îl îmbrăcau şi-i dădeau de mâncare, încât el nu avea altceva de făcut decât să doarmă toată ziua. Într-o dimineaţă, pe fereastra larg deschisă a auzit, pentru a câta oară, dangătul clo­po­tului care chema enoriaşii la slujbă. Ros de curiozitate, personajul nostru a deschis cu chiu cu vai un ochi, s-a dat jos din pat şi a făcut un pas. L-a făcut apoi pe cel de-al doilea şi... pe al treilea. Dar când să meargă mai departe l-a cuprins o lene aşa de mare că a sărit înapoi între pernele moi. La scurt timp şi-a dat obştescul sfârşit fiind înmormântat de aceiaşi oameni milostivi. Trupul a fost redat pământului, iar sufletul a ajuns la poarta Raiului, Sfântul Petru poftindu-l înăuntru. A zăbovit acolo vreme de trei ore şi, când se bu­cura mai tare leneşul de Grădina înflorită, a venit iarăşi Sfântul şi l-a trimis în Iad. "De ce mă goneşti, Doamne?", s-a smiorcăit leneşul. Petru l-a privit binevoitor şi apoi i-a răspuns: "Cele trei ore cât ai stat în Rai reprezintă cei trei paşi pe care i-ai făcut spre Biserică. Acum vezi ce-ai pierdut?".
    Mi-am amintit aceste frumoase cuvinte atunci când am privit pres­taţia noilor primari aleşi în urma scrutinului din iunie. Urmărind euforia ce a cuprins Alianţa PNL-PD la aflarea rezultatelor de la ur­ne, sincer am crezut că se va produce o adevărată revoluţie în admi­nistraţia locală. Şi vedeam birourile transformate în adevărate dormi­toare de campanie, secretariatele în bucătării, iar pe coridoare o forfotă cum n-a mai fost în legislatura recent încheiată, menită să demonstreze că dorinţa electoratului de schimbare va fi acoperită şi în fapte. Însă, cel puţin deocamdată, lucrurile nu stau chiar aşa.
    Probabil, luaţi prin surprindere de rezultatul alegerilor, noii primari s-au instalat comod în fotolii şi încă mai savurează succesul. La ei se ajunge foarte greu prin barajul aşezat la porţile primăriilor, sin­gurele contacte admise fiind audienţele (unde ajung tot cei aleşi pe sprânceană!), conferinţele de presă ori petiţiile, care după lege tre­buie rezolvate în... 30 de zile! Nu mă aşteptam ca în cele câteva zile de la instalare să facă minuni, dar măcar să-şi anunţe obiec­tivele prioritare şi cu realizare de scurtă durată. Să ia contact zilnic şi direct cu realităţile oraşelor şi comunelor pe care le au în ad­ministrare, să stea de vorbă cu cetăţenii pe stradă, în pieţe şi în parcuri, dacă la birou nu se lasă deranjaţi. Nimic din toate astea, deşi erau datori. Ei, primarii PNL-PD au fost aleşi ca o alternativă la PSD, reprezentând şansa unei schimbări şi în toamnă, cu ocazia alegerilor generale.
    Dar, ca să nu înşele speranţele puse în ei, au mai puţin de cinci luni la dispoziţie pentru a se dovedi profesionişti eficienţi. Fiindcă alt­fel, Sfântul Petru, travestit în alegător, va veni negreşit şi-i va scoate din Raiul în care se tolănesc acum. Mai devreme sau mai târ­ziu, proporţional cu paşii pe care i-a făcut fiecare pe drumul rea­lizării doleanţelor cetăţenilor. O fi milostiv "Sfântul", dar numai cu cei care merită. Iar de pierdut ştiu ei ce pierd, mai bine decât noi...