La fotbal şi politică se pricepe toată lumea, glăsuieşte o bine­cunoscută zicere a poporului nostru. Nu ştiu cum se face, dar de ani buni rezultatele sportive, mai cu seamă cele privitoare la sportul rege se aseamănă izbitor de mult cu rezultatele politice. Bineînţeles că alăturarea este nefirească şi oarecum forţată. Adevărul este că nu ai nevoie de nu ştiu ce cunoştinţe pentru a face o analiză şi a-ţi da cu părerea. Contează mai puţin cât de pertinentă şi competentă este judecata autorului. Un singur lucru este cert, ceea ce în fotbal se numeşte "blat", în politică poartă stigmatul corupţiei.
    Cam de prea multă vreme oamenii de fotbal, dar şi alegătorii de rând s-au săturat de astfel de spectacole jalnice şi de prost gust. Să ne amintim că în urmă cu câţiva ani, după dezbateri furtunoase, în care s-au înfruntat opinii, aparent ireconciliabile, în final s-a con­venit asupra aşa-numitului "moment zero". Câştig de cauză a avut fotbalul, dând şanse egale fiecărui competitor astfel încât să câş­tige cel mai bun. Efectele deciziei luate s-au văzut imediat. Cam­pio­natul s-a revigorat şi echipele şi-au dovedit adevărata lor valoare.
    Oare de ce n-ar putea să stea la fel lucrurile şi în politică? Este regretabil că patrusprezece ani nu se găseşte un punct de con­ver­genţă a valorilor, indiferent de culoarea lor doctrinară, care să pună mai presus de interesele meschine de moment, interesele generale ale dezvoltării societăţii româneşti la standardele europene. Nu ne putem plânge că actualmente clasa politică ar duce lipsă de oa­meni valoroşi, animaţi de bune intenţii, capabili să provoace "mo­men­tul zero" şi în politică. După pulsul evenimentelor din ultimul timp, s-ar părea că partidele sunt în stare să-şi înfrângă orgoliile, să renunţe la avalanşa invectivelor, etichetărilor şi atacurilor insidioase la persoană. Începutul ar putea fi chiar maniera în care a fost tran­şată disputa dintre protagoniştii celui mai influent club al ţării - PSD. Înfruntările care trenează de mai multă vreme între cei doi lideri, unul preşedinte al ţării, Ion Iliescu, iar celălalt preşedinte al PSD şi premier al României, şi-au găsit rezolvarea mai cu seamă după şocul alegerilor locale. Unul dintre combatanţi a făcut primul pas şi l-a pus pe celălalt în faţa realităţii: ăsta-i viitorul, adică Năstase, ăsta-i trecutul, adică Iliescu. Sunt tot mai mulţi cei care opinează că a avut loc un transfer necesar de putere care să o conserve în folosul partidului. Cu sau fără Iliescu, creatorul său de drept, PSD poate merge înainte. Rămâne de văzut dacă predarea ştafetei a fost benefică pentru PSD. Fără Năstase însă este greu de întrevăzut o continuitate cu toţi Cozmâncii, Hrebenciucii şi alţi baroni aflaţi în efectivele PSD.
    Ar fi interesant, cred, să se observe că nu atât rezultatele de la alegerile locale au fost determinante în criza ivită în PSD, întrucât acestea n-au fost atât de dezastruoase precum s-a spus, cât lupta internă generată de apropierea sfârşitului mandatului prezidenţial al lui Ion Iliescu. Adversarii politici liberalo-democraţi au izbândit în Capitală şi în majoritatea marilor oraşe, profitând copios de letargia social-democraţilor îmbătaţi cu apă rece de sondajele fanteziste. La toamnă se vor număra bobocii. Ca şi în fotbal, însă, miza con­frun­tărilor politice este mai mare decât câştigarea campionatului intern. Importantă este calificarea în Europa.