Precizez că nu am nici un resentiment împotriva maghiarilor dar sunt întru totul de acord cu cele scrise în ziarul "Unirea" din 27 şi 28 iulie 2004 de către Tinu Mateş şi Anca Dinică, pe care îi pre­ţuiesc şi îi iubesc pentru dragostea ce o poartă poporului român. A­şa trebuie să fim toţi cei care trăim pe pământul României. Regret că trebuie să spun un adevăr care va supăra pe toţi aceia care au guvernat România după 1989 până în prezent. Se poate constata din toate concesiile făcute maghiarilor că domnii conducători de pe malurile Dâmboviţei nu au suferit ceea ce am suferit noi, românii din Transilvania. Lor nu le-au fost ucişi părinţii, fraţii, rudele, nu le-au fost distruse satele, nu au fost deportaţi cu forţa etc., etc. Domnilor guvernanţi, nici peste 1.000 de ani nu avem voie să uităm la câtă suferinţă au fost supuşi românii din Transilvania de către maghiarii din acele timpuri. Noi iertăm pentru că suntem un popor bun şi paşnic, nu am cotropit popoare, dar nu avem voie să uităm ceea ce ne-au făcut nouă maghiarii niciodată! Domnilor demnitari care veţi forma viitorul guvern, nu mai semnaţi protocoale cu şantajiştii din UDMR sau CNMT, ei sunt singura minoritate care a pretins în­vă­ţământ în limba maghiară şi inscripţii bilingve, dintre zecile de mi­norităţi din România. Oare aceasta dovedeşte faptul că ei, ma­ghiarii, sunt mai slab dotaţi ca intelect? Nu domnilor, ei manifestă în acest mod un dispreţ total pentru tot ceea ce este România. Îmi pare rău că toate guvernele de până acum le-au acceptat ura şi batjocura. Este de neimaginat faptul ca ei care sunt născuţi în Ro­mânia să nu cunoască limba română. Eu am fost la şcoala pro­fesională de construcţii SFU din Copşa Mică în anul 1956. Acolo au fost vreo 30 de maghiari din diferite localităţi din ţară, unde populaţia era majoritar maghiară, dar toţi vorbeau bine româneşte şi aveau note bune, deşi se preda numai în limba română.
    Despre UDMR şi acţiunile lor şantajiste eu am mai scris în ziarul "Unirea" din data de 31 iulie 1998. În România ar trebui să avem un om ca Crişan, ortacul lui Horea, să le dea instigatorilor din UDMR şi CNMT ceea ce merită. Dă-i doamne putere de decizie lui Corneliu Va­dim Tudor să-i sature pentru totdeauna pe iredentiştii din Tran­silvania.
    Părinţii tatălui meu se numeau Popa Alexandru şi Maria. Părinţii mamei se numeau Gherman Dionisie şi Ana. Eu am moştenit nu­mele de Iştvan Alexandru de la tatăl meu care a avut acelaşi nume ca mine, aceasta datorită maghiarizării artificiale a românilor din Transilvania.
    Cu drag şi respect pentru toţi care iubesc România,