După obişnuinţe bine întreţinute cu pauze lungi şi dese, parla­mentarii au convenit să se sacrifice într-o şedinţă (extra)ordinară având ca subiect principal dezbaterea unor texte de lege musai ne­cesare aderării la UE. Şi au venit aleşii la camere, cu vizibile urme de iritare, că li s-au întrerupt însoritele vacanţe sau campanii încă neoficializate. Au venit în număr mic cum stă bine forumului cu lo­catari plictisiţi de experienţa sesiunilor ce le apasă cartea de mun­că. Ajunşi la finiş, practic, nu mai are însemnătate dacă toţi aceşti nemuritori au deţinut vreodată atributele puterii. Unii şi-au exprimat op­timismul continuităţii în liste, alţii se retrag seniorial la vechile în­deletniciri ori se avântă în trainice afaceri. Marcaţi de lumina came­relor de luat vederi, de "precipitatele" evenimente interne sau de ve­cinătate geografică, trecând peste orice vremelnicie, responsabilii le­gislativului s-au grăbit să-şi pună pe agenda de lucru a primei zile ratificarea tratatului cu Ucraina privind asistenţa juridică în cauze civile. Temă arzândă cu varii conotaţii sentimental-patriotice tratatul a fost pasat cu eleganţă unei viitorimi apropiate spre studiu amiabil şi amănunţit.
    Ziua a doua s-a anunţat furtunoasă şi harnică având pe pupitru pachetul consistent al celor douăzeci de legi care odată votate ne dau verde spre Europa. O bagatelă pur şi simplu. Nici nu mai era ne­voie de o sesiune atât de extraordinară - după părerea unora, ca să se voteze cu ochii închişi de somnolenţa plicticoasei proceduri nişte texte care oricum trebuiau înaintate familiei europene unite. Şi, ca să-şi justifice remuneraţia "mică" după buget, oaspeţii somp­tu­oaselor edificii parlamentare s-au gândit să ne penalizeze pe puncte la mersul pe roţi cu echivalent procentual la brutul minim na­ţional şi, nu în ultimul rând, să instituie mult vehiculata ordine pu­bli­că la nivelul instituţiilor administrative.
    Ca într-un scenariu de lung metraj, de taman două zile de conce­diu devenite lucrătoare, rarii aleşi prezenţi s-au grăbit mai degrabă să-şi facă ultime demonstraţii de elocinţă sau mărturisiri înduio­şă­toare, un efort tenace, inimos al înscrierii în istorie.
    Dincolo de "gardul vopsit al leopardului" - celelalte probleme ar­ză­toare: majorarea, într-un sistem verificat de inegalităţi, a pensiilor milioanelor de electori presupuşi fideli, ajustarea semestrelor şco­lare după date calendaristice nefatidice şi neasemănătoare, la de­rută. Cu un zel demn de invidiat, inspectori şi fotoreporteri colindă uliţele satelor mocirloase să dibuie coşcovite localuri de şcoli şu­brezite de trecerea veacurilor de folosinţă, să depisteze urmele instalaţiilor sanitare, ale mobilierului meşteşugit în tehnici feudale, ameninţând cu neeliberarea adeverinţei certificatoare de drept de u­zi­tare.
    Pe alte lungimi de undă Puterea şi Opoziţia se duelează cu armele proaspete din dotare. Prima cu noul look, strălucitor după un congres furtunos în aplauze, cea de-a doua cu avansul câştigat în rândul mulţimilor. Pe fundal se consumă unul din motivele de amor propriu ale prezidentului invitat să preia frâiele PSD-ului, după ce actualul lider n-o mai fi şef. Într-un alt scenariu scris în con­curenţă i se prevede chiar funcţia de prim-ministru, dacă de senator nu este posibil.
    Filmul vieţii noastre rulează pe ecrane panoramice, scenele se toarnă fără întreruperi, actorii se machiază în fugă, cu transparenţă, în faţa telespectatorilor. Totul este la lumina zilei, exceptând ma­nevrele imenselor averi provenite din orice, numai din indemnizaţie nu. Zestrea pe care şi-au tras-o făuritorii noştri de destine ne umple retina şi ne lasă, cu o supremă înţelepciune, să ne gândim la amă­râta noastră zi de mâine.