Constatăm cu stupoare că mai există în ţară unii care se pă­călesc singuri. Încă le place să creadă în greşelile făcute de alţii şi prea puţin în reuşitele proprii. Se mai aşteaptă desprinderea de mal a unei corăbii cu prea multe ancore la bord.
    La Craiova, sub geamurile de la vestiarele tricolorilor, Adrian Năs­tase a găsit momentul prielnic să-şi lanseze oferta electorală: Mir­cea Geoană îl va acompania pe anevoiosul drum spre cucerirea pu­terii depline în România. După modelul american, actualul şef de la Palatul Victoria consideră că tandemul preşedinte-premier este be­nefic întrucât electoratul nu aşteaptă "broşuri cu programe electo­rale" ci scoaterea în faţă a unor lideri, a unei echipe care să se bu­cure de încredere. Când eşti moşier şi "îţi place caii", vorba lui Tă­nase Scatiu, nu te mai uiţi că slugile din jurul tău mai au puţin şi-şi uită limbile prin urechile sau buzunarele tale.
    Categoric, desemnarea actualului ministru de externe ca viitor pre­mier, în cazul în care partidul aflat la putere ar câştiga alegerile din toamnă, ni se pare o idee excelentă. E tânăr, dinamic, are cha­rismă şi stăpâneşte perfect principala miză a viitoarei guvernări: a­de­rarea la Uniunea Europeană. Se pune însă întrebarea: aceste ca­lităţi sunt suficiente?
    Nu ne face o plăcere deosebită să constatăm că în România avem de-a face cu o democraţie nefirească (să ne scuze şeful ar­bitrilor că i-am furat "licenţa"), una dominată de baroni locali, stă­pâni absoluţi pe feudele lor economice şi politice. Istoria ne-a învăţat că atunci când voievozii nu reuşeau să-şi impună autoritatea în faţa marilor boieri, de cele mai multe ori cu sabia, atunci erau alungaţi din domnie. Acum însă, şeful guvernului trebuie să facă slalom pen­tru a nu produce dezechilibre majore. Geoană este un foarte bun di­plomat, dar nu-l vedem mânuind paloşul autorităţii. Nu ştie să înjure, nu scuipă şi se încheie la nasturii de la haină când se ridică de pe scaun. Cam acesta a fost tabloul pe care l-am văzut în campania electorală pentru alegerile la primăria Bucureştilor. Or, un Executiv într-o ţară balcanică, în care apucăturile fanariote încă se manifestă, are nevoie de un personaj cu tupeu, cu mână forte, gen Năstase şi Băsescu, capabil să ţină în frâu nişte miniştri care oricum alunecă spre satisfacerea propriilor interese.
    Degeaba la "buletinul meteo" al PSD se anunţă vântul de schim­bare, pentru că într-un posibil viitor guvern, cu Geoană premier, am găsi destui mastodonţi precum Athanasiu, Mitrea, Talpeş, sau chiar Nicolae Văcăroiu şi Doru Ioan Tărăcilă. În aceste condiţii un om care umblă cu mănuşi nu va fi capabil să-i domine şi atunci ori îşi va pierde rapid fotoliul ori va deveni o simplă păpuşică în mâinile lor. Şi tare ne temem că, dacă Mircea Geoană n-a găsit forţa să decline o candidatură sortită dinainte eşecului, va fi greu de crezut că va dobândi peste noapte puterea de a declanşa o revoluţie în PSD, dinamitând structurile interne care l-au inventat.
    Dacă, în eventualitatea câştigării alegerilor de către PSD, nu va fi lăsat să-şi alcătuiască propria echipă formată din oameni tineri, noi, animaţi numai de interesul naţional, atunci cu siguranţă va avea soarta amară a lui Victor Ciorbea. Ceea ce nu ar fi de dorit...