Astăzi începe un nou an universitar, care aduce cu sine spe­ranţe, muncă dar şi multe cheltuieli. Dar ce nu face un părinte pen­tru ca odraslei să-i fie mai bine, iar mai binele se obţine de cele mai multe ori prin mai multă ştiinţă de carte. Chiar dacă locurile în că­mine sunt puţine, iar condiţiile la limita acceptabilului, chiar dacă taxele pentru cei care n-au "prins" locurile subvenţionate din uni­versităţile de stat sunt piperate, iar cumpărarea cursurilor adaugă şi ea ceva la "coşul studentului", numărul studenţilor este foarte mare. Nu însă chiar atât de mare încât oferta universităţilor de stat sau particulare să fie complet acoperită, dar raportat la numărul absol­venţilor de liceu în condiţiile în care populaţia şcolară scade de la an la an, "balanţa" este încă favorabilă. Peisajul universitar românesc a fost până de curând foarte încărcat pentru că profitând de lejeritatea legii au apărut universităţi particulare ca ciupercile după ploaie. Multe dintre ele nu aveau nici un standard calitativ al procesului de învăţământ dar erau în schimb bune afaceri pentru patroni şi, de ce nu, chiar şi pentru doritorii unei diplome universitare obţinută fără truda din biblioteci sau săli de cursuri, dar adevărate capcane pentru absolvenţii inocenţi. În vacanţa care astăzi se încheie CNEAA a închis zeci de asemenea pseudo-instituţii de învăţământ superior. Au rămas universităţile competitive fie ele de stat sau particulare. Concurenţa între ele pentru atragerea studenţilor este acerbă şi tocmai de aceea criteriile de admitere sunt încă destul de lejere: rezultatul examenului de bacalaureat şi media anilor de studiu din liceu. Sunt foarte puţine specializările pentru care se impune susţinerea vreunui test, iar de examenul de admitere, aşa cum îl ştiam, nici nu mai poate fi vorba. Poate că este o metodă bună, dar numai în condiţiile în care regulile din învăţământul preuniversitar nu se schimbă de la un an la altul, de la o lună la alta sau chiar peste noapte. Aşa cum stau lucrurile acum, notele şi mediile candidaţilor proveniţi din licee diferite, în zone diferite, nu sunt comparabile la nivel naţional, chiar dacă despre bacalaureat se spune că este un astfel de examen. Aserţiunea este valabilă doar în privinţa structurii examenului. Iar vina nu este nici a elevilor, nici a cadrelor didactice, ci a onorabilului Minister al Educaţiei, Cercetării şi Tineretului care schimbă mereu regulile jocului după cum i se năzare domnului ministru sau vreunui secretar de stat, fără a ana­liza serios implicaţiile deciziilor asupra parcursului educaţional al unui elev. Ultima bâlbâială ministerială a fost cea cu introducerea treptei a doua de liceu în anul 2005, idee care în faţa protestelor e­levilor a fost retrasă. Nu ştim până când.
    Toţi cei care au reuşit să treacă cu bine de inconsecvenţa mi­nisterială, care le-a pus la grea încercare aptitudinile, toţi cei care au reuşit să găsească şi rezolvarea obstacolelor de ordin material se întâlnesc astăzi pentru a urca o nouă treaptă în pregătirea pro­fesională. Studenţia este ultima şi poate cea mai importantă treaptă din parcursul educativ şi formativ dar este fără îndoială cea mai frumoasă perioadă din viaţă, e timpul acumulărilor şi antrenării ap­titudinilor, dar e şi un timp al prieteniei, al distracţiei. Studenţilor, dar în special bobocilor, fără îndoială şi cadrelor didactice în a­ceastă zi se cuvine să le urăm "Bine aţi venit!", o studenţie fru­moa­să şi note bune pe matricola de licenţă!