Cei care se vor aproape, dar stau totuşi departe de omul de rând, închişi în splendori feerice nedeclarate încă în foaia de avere, în vanitatea lor fragilă s-au lansat deja în tirade avangardiste în mărşăluirea lor pentru interesele natului. Nu există nici o vibraţie tandră la auzul unor rostiri parcă venite de la băieţii răi de cartier, cu lăudăroşenii de puşti bătăioşi, care-şi întăresc bicepşii în faţa camerelor neascunse ale televiziilor. De pe ringuri diferite, primii candidaţi la întâia funcţie în stat lovesc cu "verbele" precum luptătorii cu pumnul, cu picioarele şi ce mai au în dotare. Atacat dur de Băsescu, care nu a evitat expresia "fraier" la adresa rivalului său de cursă electorală, Adrian Năstase, acesta din urmă şi-a adunat echipa căreia i-a promis cu toată convingerea: "îl iau eu de urechi pe iepuraşul ăsta şi o să dau de pământ cu el, de n-o să se vadă". Partida a stârnit interesul spectatorilor, al comentatorilor acestui gen de întrecere nesportivă pentru care curg pariurile, cla­samentele şi sondajele de opinie. În densa plasmă a atâtor imagini contrariante, a cifrelor care mai de care, a promisiunilor menite să-i urce în topul preferinţelor electoratului, percepţia acestuia se mo­difică necontenit, cel mai adesea pe tăcute. Răbufnirile sindi­ca­liştilor "Sanitas" ori ale dascălilor trec aproape neobservate în hora acestor doi poli ai declaraţiilor care vor să-şi fixeze poziţia în destinul naţiunii. Fiecare ţine morţiş să-şi proclame orgoliul în faţa unui public uluit şi ostenit. În rumorile asistenţei dintre fruntarii se descifrează zbaterile pentru traiul decent promis de un deceniu şi jumătate, pentru siguranţa vieţii şi a locului de muncă, a pensiei la finiş... de subzistenţă. Sumbrul imaginii de perspectivă este ate­nuat de măsuri "conservatoare" cu castraveţi nici prea mari, nici prea mici, puşi la murat în borcane pe măsura mult râvnitului aliment, de morcovii proaspeţi şi de ouăle măsurate după talia miss-urilor din familia galinaceelor, care duc faima împătimiţilor pentru cele care nu ştiu dacă ele au fost întâi sau produsul. Creatorul de modă din imemorabile vremuri nu ne-a lăsat nici o ordonanţă de urgenţă în acest sens, ci doar cazna dezlegării enigmaticei primordialităţi. Tot astfel ne aflăm acum în faţa nodului gordian pe care trebuie să-l taie măsura votului popular. Când pui punct acestor înşiruiri de imagini, automat apeşi butonul pe canalul plin de publicitate care te îmbie să-ţi facă viaţa mai roz. Aflăm că frauda fiscală va fi pedepsită cu până la douăzeci de ani de închisoare. Dacă..., vorba spartanului. Mai vedem că, tot dacă, se grăbesc să ceară de la Electrica tariful diferenţiat zi/noapte şi în week-end, consumatorii casnici beneficiază de contoare gratuite. Cine apucă, cine nu să se bucure de lumina soarelui, aşa ca la medicamentele compensate cu nouăzeci la sută care au ajuns tot la cei iuţi de picior, că pentru restul nu mai sunt fonduri. Se dau ca la Circus Magnus microcredite, iute-fuguţa în trei zile, că nu avem prea mult timp la dispoziţie într-o singură lună până la data X. Şi taximetriştii, până mai ieri-alaltăieri plimbaţi pe la uşile acreditărilor sunt momiţi cu credite. Deh! Pentru transportul votanţilor, în timp util. Fermierii au şi ei Sapardul lor generos care-i aş­teaptă, aş­teaptă, aşteaptă... La margine de drum, acolo unde-i pomul lăudat, se desfăşoară piaţa petrolului, într-o liberalizare de te ia cu ameţeli de preţuri - la pompele ultramoderne.
    Dar viaţa merge înainte, pe drumuri europene, nu cu două, ci cu patru şi chiar şase benzi proiectate, cu alţi bani, cu alţi oameni, că multora li se recomandă mersul cel sănătos.
    Cine va ajunge pe scara monumentală de protocol va fi fericit până la adânci bătrâneţe, iar noi vom povesti pe atunci amintiri despre trecut.