Aşa arată ţara noastră după primul tur al alegerilor generale. Ceea ce politicul a început, Ziua Naţională de la Alba Iulia a desă­vârşit: o radicalizare a maselor care ne dă fiori. În loc de drapele naţionale, în capitala de suflet a României au fluturat steagurile albastre ale Uniunii Naţionale PSD+PUR, în loc de pancarte cu 1 Decembrie am văzut pancarte cu "Năstase - preşedinte", în loc de explozii ale bucuriei, am auzit huiduieli din partea opoziţiei la a­dresa primului-ministru. Bineînţeles că de vină pentru pângărirea Zilei Naţionale a României nu este nici Uniunea PSD+PUR, nici A­lianţa PNL-PD, ci presa, care a vorbit despre acest subiect. Pentru Alba Iulia astfel de acţiuni nu sunt singulare, s-a întâmplat şi în alţi ani ca ziua cea mai importantă din viaţa românilor să fie călcată în picioare de artizanii politici, veniţi la Alba Iulia cu autocare şi trenuri pentru a face "galerie" unuia sau altuia dintre candidaţi. Şi exemplul de la Ţebea ne este încă viu în memorie. Şi acolo, părţile aflate în conflict s-au acuzat reciproc de pângărirea manifestărilor.
    Din păcate, alegerile din acest an şi-au pus amprenta pe starea de spirit a românilor. Polarizarea politică a dus şi la împărţirea în două a ţării. Acum, cetăţenii sunt împărţiţi în tabere pro-PSD sau pro-Alianţă. Practic, radicalizarea a indus o stare de nebunie ge­nerală. Fiecare spune ce vrea, fiecare cere capul cuiva, fiecare acu­ză în stânga şi în dreapta. Se lansează scenarii care mai de care mai fanteziste, iar în presă se dau adevărate bătălii. Şi presa este împărţită, chiar dacă nu recunoaşte, şi fiecare pretinde că este cel mai obiectiv, iar acest lucru se vede după modul în care unii prezintă scrutinul electoral. La fel sunt analiştii politici care au umplut zilele acestea ecranele televizoarelor şi care-şi dau cu părerea pe orice chestiune. Numeroasele dezbateri televizate n-au fost altceva decât bâlciuri în toată regula. Omul de rând este pur şi simplu zăpăcit încât cu greu mai poate desluşi adevărul de manipulare. Societatea civilă este la rândul ei polarizată şi se trece de la o extremă la alta, semn că politica a reuşit să fractureze o ţară întreagă. Schimburile de replici dintre primii politicieni ai ţării au ajuns şi ele la paroxism. Atât Năstase cât şi Băsescu sunt interesaţi de a mai face un punct, de a mai obţine câteva voturi. Acuze grave sunt rostite în faţa întregii ţări, iar presa scrie de o posibilă ucrainizare a României. Doamne fereşte de aşa ceva! În timp ce noi ne sfâşiem în interior, presa străină are un nou motiv de a scrie că în România, nu în Danemarca, e ceva putred. Suntem din nou pe prima pagină, am ajuns iar centrul atenţiei. Ca şi cum nu am avea altceva mai bun de făcut, noi ne războim. Comisia Europeană ne trimite avertismente că nu va recomanda statelor membre încheierea negocierilor de aderare cu România la sfârşitul acestui an. Chiar dacă am încheiat în stil românesc capitolul de mediu, rămâne problema unor alte capitole neîncheiate cum sunt con­curenţa, afacerile interne şi justiţia. Oare mai interesează pe cineva lucrurile astea în afara omului de rând care speră totuşi ca România să fie membră a UE în 2007? E greu de crezut că autorităţile române se pot împărţi în atâtea fronturi. Şi atunci cum să nu fii cuprins de o stare de lehamite şi de greaţă, când vezi că parcă ne pregătim de asediu, nu de intrarea în lumea civilizată. N-am învăţat nimic de la americani, unde lupta electorală a fost la fel de pola­rizată. Unii au câştigat iar alţii au pierdut, dar ambii candidaţi au făcut apeluri la unitatea americanilor. La noi, dezbinarea este la ea acasă. Politicienii nu pot fi mai buni decât românii simpli, iar cei care au stat acasă în 28 noiembrie au demonstrat că nu le pasă. Unora le pasă, dar ce folos dacă ei sunt în minoritate....