Alegerile prezidenţiale 2004 au intrat deja în istorie, dar comen­tariile continuă. Un lucru este însă cert, marele perdant este Adrian Năstase, candidatul Uniunii PSD+PUR. De la început trebuie făcută o precizare: el a fost învins la prima confruntare cu electoratul, chiar dacă a ocupat destule funcţii înalte, dar în care a fost... numit! La polul opus se află Traian Băsescu, care a câştigat trei confruntări decisive din tot atâtea posibile, deşi de fiecare dată a pornit cu şansa a doua.
    Se află oare actualul premier chiar la primul insucces? Noi cre­dem că nu. Disecându-i foarte atent activitatea din ultimul timp vom vedea că şeful partidului de guvernământ a fost surclasat în mai mul­te rânduri, chiar dacă nu şi-a dat seama ori nu i s-a atras la timp atenţia. A promis că va asana partidul pe care-l conduce de elementele declasate, de aşa-zişii baroni locali, însă a eşuat lă­sându-se pradă linguşelilor. Cruciada lansată împotriva corupţiei, fla­gelul ce macină societatea românească, a fost de asemenea un fiasco total, premierul negăsind mijloacele pentru a-i neutraliza pe cei dovediţi cu mâţa-n sac. Aproape un an de zile a trâmbiţat ideea organizării unor alegeri anticipate, care în intenţia sa ar fi consolidat hegemonia partidului-stat. Acestea n-au mai avut loc, pentru sim­plul motiv că nu i-a putut lămuri pe cei care au dormit liniştiţi pe băncile Parlamentului să renunţe la scaunele moi, dar mai ales la privilegiile rezultate din aceste funcţii.
    Tot la capitolul neîmpliniri poate fi trecută şi tentativa de refe­rendum popular şi liber consimţit pentru întocmirea listelor de can­didaţi la Senat şi Camera Deputaţilor. Personaje sinistre de teapa lui Cozmâncă, Miki Şpagă ori Tărăcilă i-au cântat la ureche melodii adormitoare îndepărtându-l de colaboratorii din teritoriu, scăpând în final hăţurile din mână.
    În Adrian Năstase sălăşluiesc două persoane, una rafinată şi dis­tinsă, care i-a atras pe marii conducători ai lumii şi una arogantă, dar şovăielnică în ţară. Discursul său electoral s-a vrut unul doct, alambicat, dar n-a reuşit să fie decât unul găunos şi fără vlagă, ne­interesant pentru marea masă a alegătorilor. În aceste condiţii a fost o pradă extrem de uşoară pentru liderul Alianţei D.A., care n-a trebuit să-şi schimbe strategia, fiind obişnuit cu mesajul şi prestaţia lui Mircea Geoană la alegerile pentru şefia Capitalei. Ezitant, a evitat în repetate rânduri confruntarea televizată cu marele său rival, iar, când aceasta s-a produs, Năstase a fost mult sub ceea ce se aştepta de la el. A înlăturat din partid potenţialii contracandidaţi şi a persiflat tineretul, ştiut fiind faptul că acesta votează preponderent negativ, aşa cum a făcut-o în 1996 şi 2000.
    Îngâmfat şi prea încrezător în sondajele mincinoase, şeful PSD a plecat în turul doi prea sigur de victorie, iar staff-ul său a comis alte greşeli care l-au costat în final. S-au declanşat mult prea devreme negocierile cu UDMR în vederea alcătuirii majorităţii parlamentare, iar aspirantul la funcţia de premier, Mircea Geoană, a declarat că PRM nu intră în vederile PSD pentru formarea guvernului. Fără să-şi dea seama a aruncat subit susţinătorii lui C.V. Tudor în tabăra lui Băsescu!
    Acum, învins şi umilit, Năstase a ajuns la concluzia că România este divizată în două, o parte liberală, ce trăieşte la oraşe şi alta, săracă şi dezorientată, aflată în mediul rural, care are nevoie de ocrotirea sa. Să fim serioşi, nici populaţia din mediul urban n-o duce cu mult mai bine, dar este mai bine informată, urmăreşte şi alte posturi TV, în afară de cel naţional, tot mai aservit puterii, având la dispoziţie şi alte mijloace mass-media, votând de cele mai multe ori în cunoştinţă de cauză.
    Sigur, pentru Adrian Năstase vor veni vremuri grele, întoarcerea lui Ion Iliescu în sânul partidului va da un nou imbold baronilor, pe care liderul a încercat să-i scoată pe linia moartă. Rămâne de văzut cum va trece el peste acest moment delicat din viaţa sa...