În negocierile politice pentru formarea majorităţii parlamentare şi a noului guvern, la care asistăm de câteva zile (şi în care noi, cei care de la 28 noiembrie şi 12 decembrie nu mai decidem) con­sta­tăm că atât Partidul Social Democrat cât şi Alianţa Dreptate şi Adevăr PNL - PD se declară învingători. Fiecare pe alt palier: PSD la alegerile parlamentare, iar Alianţa D.A. prin Traian Băsescu în cele prezidenţiale. Ambele zise victorii sunt punct de plecare în aceste aprige negocieri în care arbitri sunt Uniunea Democrată a Maghiarilor din România şi Partidul Umanist Român şi din care Partidul România Mare, chiar dacă are procente mai substanţiale, este exclus de dragul imaginii internaţionale. Vom ajunge să ştim cu toţii pe de rost articolul 103 din Constituţie, cel referitor la desemnarea premierului şi constituirea noului guvern. Aşa cum vom şti fără greşeală că, dacă toate aceste negocieri eşuează, în pragul primăverii suntem aşteptaţi din nou la urne pentru alegeri anticipate. Cu alţi bani, dar mai ales cu alte câteva luni de lupte, acuze, atacuri. Câteva luni în care guvernul actual va lucra, dar nu va putea lua decât decizii administrative, nu va putea înainta parlamentului legi, sau acte de ratificare a unor acorduri internaţionale la care România este parte.
    În virtutea victoriei la alegerile parlamentare, PSD vrea să for­meze guvernul clamând că preşedintele ales trebuie să respecte voinţa electoratului. Aceeaşi voinţă a electoratului este invocată de Traian Băsescu atunci când refuză cu tărie să accepte o asemenea idee. Iar electoratul vrea ca toate aceste negocieri şi jocuri politice să se termine cât mai repede nu de alta dar în perspectiva aderării la Uniunea Europeană trebuie îndeplinite o serie de condiţii, pe lângă cele pentru care deja am strâns destul cureaua. Cele două partide-arbitri vor să-şi conserve locurile câştigate în Parlament în urma alegerilor, aşa că alegerile anticipate au devenit un mijloc de constrângere, la care pot ceda cu mare uşurinţă. Nici "cei mari" nu doresc aceste alegeri anticipate, dar nu pregetă să se declare dispuşi la a le forţa.
    Victoria Partidului Social Democrat în alegerile parlamentare se va putea transforma într-o mare înfrângere, dacă nu reuşeşte for­marea majorităţii parlamentare în jurul său. Victoria lui Traian Bă­sescu şi a Alianţei Dreptate şi Adevăr în alegerile prezidenţiale se poate transforma şi ea într-o înfrângere din aceleaşi motive. Pentru electoratul celor două Românii (cea urbană, educată şi liberală şi cea rurală şi conservatoare) ambele victorii, am arătat deja, se pot transforma în înfrângeri. Pentru că nu este suficient să obţii victoria, ci trebuie să ştii s-o exploatezi. Cât despre parla­mentari, ma­jo­ritatea proaspeţi deţinători ai unui mandat, înfrângerea este şi ea posibilă şi desigur cât se poate de nedorită. Şi uite aşa cerbicia şi lipsa de înţelepciune vor destrăma rapid euforia victoriei, iar noi toţi, de la vlădică la opincă, de la preşedintele ales, la partidele politice şi parla­mentarii lor, vom contempla aceste victorii şi vom putea spune asemeni regelui Pyrrhus: "încă o victorie ca aceasta şi sun­tem pierduţi!"