"Ţara arde şi baba se piaptănă" - cam aşa ar putea fi eventual definită atitudinea preşedintelui Ion Iliescu pe ultima sută de metri de mandat. Adică, într-un moment crucial pentru viaţa politică in­ter­nă, cât şi pentru viitorul extern al ţării, numai scandalul cu Miron Coz­ma mai lipsea... Jocul de-a "alba-neagra" cu decretele pre­zi­denţiale de graţiere şi apoi de revocare a graţierii, scandalul politic şi mediatic ce a urmat au bulversat atât de mult în aceste zile viaţa ro­mânilor încât unul dintre momentele cruciale pentru viitorul ţării noas­tre a trecut aproape neobservat de către noi toţi. Este vorba despre şedinţa Consiliului European de vineri, 18 decembrie a.c. de la Bruxelles, în cadrul căreia liderii europeni au bătut în cuie ade­rarea României la Uniunea Europeană, anunţând oficial încheierea negocierilor şi reconfirmând calendarul de aderare.
    Astfel, tratatul de aderare va fi semnat în aprilie 2005, iar ţara noas­tră urmează să devină membru cu drepturi depline al Uniunii la 1 ianuarie 2007.
    Privind puţin dincolo de avioanele cu care a zburat fiecare dintre cei doi preşedinţi ai României (unul în exerciţiu, celălalt nou ales) şi de tot tărăboiul ce a urmat, reţinem faptul că, în declaraţia finală a summitului de la Bruxelles, lideri europeni "notează cu satisfacţie că progresele făcute de România în implementarea aquis-ului, în special la capitolele Justiţie şi Afaceri Interne şi Competiţie, au fă­cut posibilă închiderea formală a tuturor capitolelor de negociere cu acest stat candidat la 14 decembrie 2004 şi îşi exprimă speranţa de a-l primi în Uniune ca membru cu drepturi depline la 1 ianuarie 2007".
    Aşadar, după intrarea în NATO, acesta este am putea spune un al doilea moment istoric pentru România, un important şi decisiv pas pe calea integrării noastre în marea familie a Europei Unite.
    Pentru acest nou succes, merită felicitat în primul rând poporul român, care a suportat cu stoicism toţi aceşti ani ai tranziţiei cu gân­dul şi speranţa la un trai mai bun în viitor, dar deopotrivă şi toate formaţiunile politice, care, cel puţin până în prezent, au dat dovadă că ştiu să facă front comun atunci când este vorba de interesul naţional. Bine ar fi dacă vor face acelaşi lucru şi în viitor.
    Problema este că mai avem încă multe de îndurat. Asta pentru că, potrivit clauzei de salvgardare, Uniunea Europeană va continua să monitorizeze la sânge pregătirile României, inclusiv imple­men­tarea efectivă a angajamentelor asumate în toate domeniile din a­quis, în mod deosebit cele ale Justiţiei şi Afacerilor Interne, Com­petiţiei şi Mediului. Potrivit documentelor, Comisia va continua să e­la­boreze rapoarte anuale de evaluare a progreselor României, îm­preună cu recomandările necesare. Iar după cum bine ştim, mai a­vem multe de făcut în toate domeniile. Noul preşedinte ales al Ro­mâniei, Traian Băsescu, s-a angajat să ducă România în Uniunea Europeană şi să respecte întocmai angajamentele asumate, accen­tuând latura internă, adică "prin noi înşine". Acest lucru ne dă unele speranţe de mai bine, avându-se în vedere că până în prezent s-a pus accent îndeosebi pe latura externă, pe construirea unei imagini favorabile şi a unor relaţii externe cu marile puteri. Ce trebuie să fa­cem în continuare? În primul rând să dobândim un comportament european, atât economic cât şi social, cultural, politic, diplomatic etc. În plus, pentru efortul său aproape eroic, poporul român va tre­bui să fie informat despre fiecare pas, despre fiecare euro care va in­tra în ţară şi destinaţia pe care o primeşte.